La Călimănești, un fost pădurar a reușit ceea ce pentru majoritatea românilor rămâne un vis imposibil: să transforme un salariu modest de bugetar într-o avere colosală. Numele lui este Iacovete Mihai, iar parcursul său profesional și financiar ridică semne de întrebare atât de grave, încât ar trebui să intereseze nu doar opinia publică, ci și instituțiile statului.
Oficial, Iacovete a fost toată viața angajat al Romsilva. Neoficial, pare să fi fost unul dintre cei mai prosperi „antreprenori” din domeniul silvic, deși în declarațiile sale de venit apare o singură sursă: salariul. Un salariu care, în 2021, ajungea la aproximativ 6.600 de lei lunar. Atât. Nicio afacere, nicio investiție, nicio explicație.
În paralel cu acest venit modest, patrimoniul lui Iacovete a explodat. Zeci de terenuri intravilane, agricole și forestiere, însumând suprafețe uriașe, în zone cu valoare ridicată din Călimănești și Dăești. Nu vorbim despre moșteniri, ci despre achiziții făcute pe parcursul anilor, într-un ritm care sfidează orice logică economică. Două case, una modestă, construită „la început de drum”, și o a doua, ridicată în 2011, cu o suprafață de 364 mp, exact în perioada în care influența sa în sistemul silvic atingea apogeul. La acestea se adaugă un imobil cumpărat în 2020, autoturisme și conturi bancare cu zeci de mii de lei.
Întrebarea este simplă și incomodă: cum poți construi un asemenea imperiu dintr-un salariu de pădurar?
În timp ce averea personală creștea, pădurile aflate în gestiunea lui Iacovete se subțiau. Coincidență sau model de lucru? Cert este că omul nu a fost un simplu executant. A fost promovat, susținut și protejat până a ajuns șef al Ocolului Silvic Călimănești. Acolo, conform informațiilor din interiorul sistemului, lucrurile au degenerat: abuzuri, favoruri, folosirea bunurilor statului în interes personal, inclusiv preluarea unui canton silvic pentru activități generatoare de bani.
La un moment dat, nici protecția din teritoriu nu a mai fost suficientă. Semnalele au ajuns la București, iar conducerea Romsilva a fost obligată să reacționeze. Iacovete a fost înlăturat din funcție. Nu pentru că pădurile ar fi fost distruse iremediabil, ci pentru că scandalul devenise prea mare pentru a mai fi acoperit.
Rămas fără puterea administrativă, Iacovete nu a renunțat la ambiții. A încercat să intre în politică, vehiculându-se inclusiv sume consistente și „donații” mascate pentru a obține sprijinul PSD și a deveni candidat la Primăria Călimănești. Comunitatea locală nu a înghițit povestea, iar planul a eșuat.
Astăzi, același personaj împinge din nou ușile puterii, de această dată vizând șefia Direcției Silvice Vâlcea, cu ajutor politic. Un om a cărui avere nu poate fi justificată, a cărui carieră este presărată cu suspiciuni și care vede funcțiile publice ca pe niște trepte către influență și bani.
Câți români cu venituri similare pot aduna zeci de terenuri, case și economii consistente? Câți pot face asta fără nicio explicație credibilă? Și, mai ales, cât din această avere este cu adevărat declarată?
Dacă acesta este „modelul” promovat în continuare, nu e de mirare că pădurile dispar, iar funcțiile publice ajung monedă de schimb. Iacovete Mihai nu este doar un nume.
