De la 1 ianuarie 2026, mediul privat din România a intrat oficial într-o nouă eră: una a fricii, a riscului extrem și a suspiciunii instituționalizate.
Modificările aduse Codului de Procedură Fiscală schimbă radical relația dintre ANAF și companii și transmit un mesaj clar: antreprenorii nu mai sunt parteneri ai statului, ci potențiali infractori.
Economistul Radu Georgescu avertizează fără menajamente: de la 1 ianuarie 2026 este mult mai periculos să ai o firmă în România. Nu pentru că ai face ceva ilegal, ci pentru că statul te tratează din start ca fiind „dubios”.
În logica actualei guvernări, mediul privat pare o anomalie. Un spațiu în care se muncește, se învață, se investește, se greșește și se trăiește sub presiune. Exact opusul confortului bugetar, unde performanța e opțională, iar stresul maxim este să nu se blocheze calculatorul la Solitaire.
Până acum, un antreprenor cu datorii la stat putea cere o eșalonare simplificată. De la 1 ianuarie 2026, acest lucru nu mai este suficient. Dacă ai datorii la ANAF, ești obligat să semnezi un contract de fideiusiune, adică să garantezi cu bunurile tale personale.
Tradus pe românește:
– ai firmă, ai datorii la stat, pierzi protecția SRL-ului.
– Casa, mașina, economiile personale pot fi executate.
Conceptul de „răspundere limitată” devine o glumă proastă atunci când vine vorba de relația cu ANAF. Practic, statul a decis că antreprenorii trebuie să plătească nu doar cu firma, ci și cu viața lor personală.
Și asta în condițiile în care o firmă poate avea restanțe din motive perfect legitime: clienți care nu plătesc, investiții majore, perioade economice dificile sau chiar blocaje generate de stat – rambursări de TVA întârziate, concedii medicale neplătite, controale interminabile.
Întrebarea este simplă: cum mai poate exista antreprenoriat într-un astfel de climat?
Istoria economică arată clar că eșecul face parte din succes. Henry Ford a dat faliment de două ori. Steve Jobs a fost concediat din propria companie. Richard Branson a avut zeci de afaceri ratate. În România anului 2026, astfel de oameni ar fi rămas fără case înainte să ajungă la succes.
Mesajul statului este brutal:
– Nu riști, nu inovezi, nu construiești.
– Dacă o faci și nu reușești imediat, plătești personal.
Aceasta nu mai este politică fiscală. Este descurajare economică. Este stigmatizarea mediului privat și transformarea antreprenorilor în paria.
Într-o țară care pretinde că vrea dezvoltare, investiții și locuri de muncă, statul face exact opusul: taie curajul, distruge inițiativa și pedepsește munca.
De la 1 ianuarie 2026, nu mai vorbim despre sprijinirea antreprenorilor, ci despre supraviețuirea lor. Iar întrebarea care rămâne este una singură: cine va mai avea curaj să facă afaceri în România?