De și vara se instalează torid în peisajul județean diurn și ne alungă cititorii spre meleaguri răcoroase sau pe malul mării, iată că mai sunt unii care, răma și acasă, ne citesc scrierile și își fac timp să ne și scrie. A devenit ceva normal ca în lunile de vară, dialogul prin scrisori cu cititorii să ia o pauză de câteva luni. Dar uite că mai sunt câțiva ce doresc să- și expună punctele de vedere privind cele ce se întâmplă în țară, prin politic, cu reflexe în economic. O tânără cititoare, Gabriela P.,  „de numai 17 ani” – după cum spune, ne-a trimis o lungă epistolă pe care nu putem să o edităm datorită consistenței acesteia, dar și datorită naivității ce transpare din analiza și comentarii făcute. Totu și, datorită ineditului unor afirmații și pentru a încuraja dialogul cu presa, redăm un fragment din zicerile tinerei domnișoare, cu mențiunea și speranța că nu a dispărut talentul celor care vor avea ceva de spus, în viitor, în țara noastră.
Colegiul de redacție
Durerea falimentului sentimental
(…) Este mai ușor să-ți gestionezi „capitalul sufletesc”, într-o „afacere sentimentală”, decât să gestionezi o firmă. Și acolo ai o implicare sufletească, cu și mai multe încrengături. Într-o „afacere sentimentală” nu te lovește Boc cu legea și cu ordonanța-n cap. Dimineața îți votezi propria ordonanță și până seara o abrogi sau îi aduci amendamente, de câte ori vrei. Totul este să-ți cunoști valoarea și limita „capitalului” ce urmează a fi investit, să intuiești rentabilitatea investiției, în funcție de pa și bine definiți pe care trebuie să-i urmezi pentru a ajunge la rezultatul scontat. Investind încredere, respect și deschidere, spre o comunicare sufletească, în procent de 100%, ai posibilitatea să micșorezi procentul, zi de zi, clipă de clipă și să hotărăști mult mai ușor dacă rămâi sau ie și degradat din afacere, păstrând controlul investiției, astfel încât să nu o supui degradării cu niciun chip. Dacă, însă, poți păstra procentul neschimbat, ba chiar să ai și un adaos procentual (necomercial), te poți declara NOROCOS și în oricare dintre situații ești ferit de un „faliment” sau, altfel spus, ești ferit de „durerea falimentului”. Îmi permit o urare, dacă tot există pe lumea aceasta „afaceri sentimentale”: Să ne ferească Dumnezeu pe toți de „falimente dureroase”! Oare, Guvernul nu poate vota o lege în sensul ăsta… poate ar fi mai bună, decât celelalte? Cu legile actuale, inevitabil vom ajunge aproape toți la faliment!