După 20 ani trăiți cu speranța în democratizarea vieții noastre zilnice, am crezut că România revine la normalitate. Dar, rememorând cele întâmplate de-a lungul acestor ani, totul se aratăca fiind ca în vremurile comuniștilor. Pericolul major este o nouărevoluție de tip comunist, etatist sau pro-statal. Chiar și acum, criteriul politic decide asupra argumentelor logice. Restul se restrânge la sfera limitatăa viciilor de procedură. Care conduc la vicii de fond. Iar fondul este, în acest moment, chiar supraviețuirea României. Responsabilitatea nu este totdeauna acolo unde aparențele o indică . Nu-i normal sădăm vina doar pe conducă tori și sănu vedem contribuția fiecă ruia dintre noi la finalul „aventurii”. Niciodată, de 2000 de ani, România nu a trecut printr-o catastrofămai mare ca falimentul economic ce ne suflăîn ceafă. Milioane de români vor intra în șomaj și milioane vor pleca în pribegie. Viitorul nu sunăbine. Guvernările trecute au distrus economia, secă tuind bugetul de stat prin mite electorale și încurajând nemunca bugetară, diminuând mult locurile de muncă productive din România.
PNL împreunăcu PSD-PC au împărțit averea statului, până în 2008. Atunci când președintele Băsescu a luat poziție împotriva dezmățului economic, a furturilor făcute de liberali, de mânăcu pesediștii, aceștia l-au suspendat. Apoi, învinși de electorat, s-au pus pe distrugerea subtilăa țării, angajând în neștire funcționari la stat, ghiftuind neamurile și prietenii cu tantieme politice. Cu o inflație galopantăși cu puterea de cumpărare mai mult decât scă zutăla jumătate, este o minune că guvernul actual a rezistat săținăpe salariu atâția trântori bugetari câți a angajat Tăriceanu. Cu un Geoanăparșiv, care a sabotat activitatea guvernului, este de mirare că nu suntem în dezastru economic. Legislația muncii este de tip socialist, permițând imobilitate și cramponarea de funcții. Asta înseamnă că odatăajuns pe un post, nici dracu’ nu te mai poate scoate de acolo, oricât de incompetent sau client politic ai fi. De aceea, legislația muncii trebuie schimbatăde urgență.
Opoziția tot o dăcu propaganda, cu textele răsuflate ale liberalilor. Păi principalii vinovați pentru o parte a dezastrului din România sunt chiar liberalii. O analizăcorectăși atentăa situației economice în care s-a ajuns, desprinsădin istoria imediatăa celor 20 de ani trecuți, indică , fără tăgadă, principalii vinovați: ” PSD și PNL – pentru guvernarea 2007-2008 ” Actuala putere, pentru mimarea guvernării în 2009 și pentru ezitările din acest an ” Sindicatele, pentru discursul demagogic ” Banca Centrală, pentru că abia în 2010 a descoperit că angajamentele guvernamentale de colectare de venituri la bugetul de stat de 39-40% sunt mincinoase ” Românii, pentru că voteazăîncă sub influența unor promisiuni electorale demagogice și pentru că se lasămanipulați de pomenile electorale ” Presa, pentru că isterizeazămasele în loc săprezinte obiectiv realitatea socio-economică ” Indirect, sistemul politic care a făcut săavem 5 scrutinuri și 3 referendumuri în perioada 2007-2009. Față de această situație, teoretic, existătrei soluții: bocești ca o babăcând îți moare mâța de artrită, pui mâna și faci ceva sau pleci din țară .
Prima soluție este adoptată de o majoritate covârșitoare, din cauza comodității, pentru că este mai simplu săse stea cu fundul pe scaun, săspargăsemințe și sădea din clanță. Din nefericire, această activitate nu aduce cu sine absolut nimic bun, este o strategie perdantă. Cu cea de-a doua soluție, pui mâna pe muncă , încerci sărezolvi ce trebuie și săte implici în salvarea economiei. Dacă totuși nu ești decât o babăclevetitoare și nu ești în stare săschimbi ceva, atunci este mai bine pentru toată lumea săpleci. Trăim, ca țară , în momentul de Față , o situație jenantăși dificilăși ar merita încercat sălăsăm dracului la o parte stilul ăsta de „eu nu măimplic, însă îmi place săvorbesc” și săfacem ceva. Cine nu e suficient de curajos săîși asume niște riscuri sătacă sau săplece. Este nevoie de oameni cu sânge rece, nu de fleoarte. Recesiunea economică și impasul în care se aflăputerea au determinat opoziția sălanseze tot felul de improvizații politice, de la moțiuni simple de cenzură- fără vreo finalitate – până la critici severe – fără a avea soluții concrete la măsurile draconice ale executivului Boc. În fond, liderii social-democraților și cei ai liberalilor au un interes clar și precis, care oscileazăîn jurul recuperării electoratului pierdut, în toamnă, în favoarea lui Traian Băsescu, folosindu-se perfid de nemulțumirea străzii.
Ideea de a refuza dialogul cu guvernul (soluția PNL) sau ideea retragerii de la lucrările legislativului (soluția PSD) nu sunt decât improvizații politice, neproductive. Situația din Europa e dificilă. toată lumea cautămodalități de diminuare a deficitelor și de stabilizare a monedei unice. Deciziile luate în România referitoare la scă derea salariilor și a pensiilor sunt în ton cu ceea ce se decide la nivel european și cu toate astea se înmulțesc protestele românilor manipulați. Radicalizarea opoziției, care se prefigurează, va aduce multe voturi partidelor neaflate la guvernare, chiar dacă nu vin cu soluții alternative. Asocierea între PSD și PNL este o înfrățire contra naturii, cu tot ceea ce înseamnă pervers și nefiresc în ea. S-au asociat niște nevolnici: un Ponta infantil, dornic de mărire, crud și egoist deoarece nu poate, nativ, săaibăbărbăție politică , el fiind un condus și un tolerat de moment, un Geoanăprăfuit, ca un saltimbanc caraghios, terminat și manipulat, cu un Crin Antonescu nesigur, invidios, care deja a depășit prin poziția sa ceea ce nici în visele sale cele mai frumoase nu spera. Ipochimenii politici fac valuri, pentru a se mai auzi de ei câte un pic. Dacă nu ar fi ziarele, nimeni nu ar ști de ei, în aceste momente grele.
Ca niște lași, nu știu decât săse opunăla tot ceea ce fac cei care sunt bărbați, responsabili și luptători, alăturându-se liderilor de sindicat pe care îi manipuleazăsau/și îi instigă. Sunt niște nimeni. Cei trei reprezentanți ai opoziției nu constituie, cel puțin în aceste momente, decât decorul negativ al vremurilor ce le trăim.