Afacerea “FNI” s-a lansat în 19 octombrie 1995, pentru ca în aprilie 2000 să intre în colaps. Succesul a ceea ce s-a dovedit a fi o megaescrocherie s-a datorat, în egală măsură, lăcomiei celor 300.000 de investitori şi celebrei campanii publicitare “Dormi liniştit, FNI veghează…”, garantată de CEC. Practic, aşa cum au stabilit anchetatorii, FNI a fost un veritabil joc piramidal, pe care SOV l-a orchestrat fără să figureze în acte, lăsându-i să dea socoteală în faţa legii doar pe Ioana Maria Vlas, fostul administrator al SOV Invest, şi pe Nicolae Popa. În urma acestui veritabil “tun” financiar, Vântu şi-a creat un imperiu media şi a investit în proprietăţi din ţară şi din străinătate. În momentul în care FNI s-a prăbuşit, s-a descoperit că peste 90% din sume erau investite în companii necotate, multe dintre acestea prinse în activ la valori ireale. O asemenea escrocherie a fost posibilă cu ajutorul unor funcţionari din instituţiile statului. Toată lumea ştie ce au fost Gelsor, FNI şi FNA, dar, cumva, nimeni nu o spune. Nu, nu au fost fonduri de investiţii sau cine ştie ce societăţi financiare sofisticate. Au fost scheme piramidale, adică escrocherii organizate de Vântu împreună cu o armată redutabilă de foşti ofiţeri de Securitate, cu oameni din Poliţie şi serviciile secrete. Această escrocherie instituţionalizată a fost tolerată şi protejată de autorităţile statului, iar oamenii care au participat la ea făceau parte din reţeaua politico-economico-securistă care a pus stăpânire pe România după ’90. Din acest punct de vedere, numele lui Sorin Ovidiu Vântu este sinonim cu Puterea reală din această ţară în mai mare măsură decât au fost Iliescu, Năstase, Băsescu vreodată. SOV nu este un reprezentant al Sistemului, el este Sistemul. Din această poziţie Vântu a putut exercita un control eficient asupra puterii politice şi mass-media. Pentru ca arestarea lui să fie posibilă, ceva în cadrul Sistemului s-a rupt, fie că este la nivelul serviciilor secrete, fie la nivelul Justiţiei. Cineva nu a mai respectat convenţiile şi a refuzat să joace după regulile omertei, ceea ce este cu adevărat remarcabil. Când Vântu a afirmat că aşteaptă ca Băsescu să piardă o bătălie şi să-l vadă în locul lui, a dat de înţeles că preşedintele este acela care nu respectă regulile. Dacă este aşa, atunci Băsescu a declanşat un război pe care nu îl poate câştiga. Dacă ar fi să pariem, cel mai sigur este să pariem pe Sistem. Fie că a fost vorba de Năstase, de Patriciu, Becali sau D. Diaconescu, Sistemul a câştigat întotdeauna. Din acest punct de vedere, deşi a fost arestat, este foarte posibil ca Vântu să fie cel care râde la urmă. După cum spuneam în primul episod al editorialului, fostul contabil din Roman, condamnat la închisoare de Tribunalul Judeţean Neamţ, a ajuns, peste ani, când se lăuda că pentru el „10 milioane de dolari sunt bani pentru trabucuri”, „sponsorul” vârfurilor statului român. Am amintit, deja, că pe statul său de plată s-au aflat mai toţi jupânii din FSN/PDSR/PSD – de la Ion Iliescu la prim-miniştrii Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu şi, de asemenea, şefii serviciilor secrete – Ardelean, Timofte, Fulga. Informaţiile noastre spun că, începând cu anul 1996, Vântu l-a finanţat pe Adrian Năstase cu sume cuprinse între 3.000 şi 5.000 de dolari lunar – până în septembrie 2001, relaţii pecuniare cu “sponsorul” având, alături de Adrian Năstase, şi persoane din anturajul acestuia, printre ei figurând: Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, Ovidiu Muşetescu, Dan Matei Agathon, Sorin Teşu. Tot Vântu l-a sponsorizat şi pe Ion Iliescu cu 300 milioane de lei, pentru campania electorală din 2000, bani care au fost viraţi Fundaţiei Române pentru Republică şi Democraţie, unde preşedinte era chiar Ion Iliescu. Pe Nicolae Văcăroiu, premierul preferat al lui Iliescu, SOV l-a avut ca principal partener prin FINECO – „vehicul” pentru BID. SOV controla şi principalele servicii de informaţii, începând cu serviciul Ministerului de Interne, fostul „doi şi-un sfert”, devenit apoi UM 0962. Relaţia sa specială cu Vulpea şi cu colonelul Traian Marinescu – adjunct al comandantului 0962 – a fost extrem de importantă pentru acoperirea hoţiilor de tip FNI, BRS şi BID, ofiţerii din IGP desemnaţi să ancheteze afacerile lui SOV fiind, practic, de fapt, la cheremul său. Realitatea vieţii arată că acest escroc favorizat de mafia statală a făcut României un rău imens. Tot ce a furat achită acum statul român. Cu banii furaţi a corupt tot ce a întâlnit, contribuind la amplificarea corupţiei la toate nivelurile societăţii româneşti. A ajuns ca acest bandit să ne râdă în nas, zicând: “Întăriţi-vă statul!”. Dacă s-ar trezi curajoşii ţărani care la 1907 au luptat doar cu furca şi coasa sau acei ţărani care au stopat trupele germane, în Primul Război Mondial, fără să aibă niciun fel de armă în mână, ne-ar scuipa în obraz pentru că suntem atât de laşi şi fricoşi în faţa acestei mafii murdare din România care îşi bate joc de noi.
N.B.: Editorialul a fost scris în urmă cu o săptămână, pe când afaceristul era după gratii. Şi, după cum îmi exprimam părerea, “deşi a fost arestat, este foarte posibil ca Vântu să fie cel care râde la urmă”, iată că aşa este. Vântu a fost eliberat din arest şi ne râde în faţă. Surse judiciare au declarat că judecătoarea Viorica Costiniu este cea care a convins-o pe judecătoarea Luciana Mera că Vântu nu e un pericol social, ajungându-se astfel, în completul Curţii de Apel, la decizia de 2-1, favorabilă eliberării din arest preventiv a omului de afaceri. Cu protecţia Justiţiei creată după 1989 de hoţi, securişti şi comunişti, aceasta este calea prin care s-au furat sute de miliarde de dolari şi ţara a ajuns în sapă de lemn. Judecătoarea Costiniu a deconspirat, în faţa a 20 milioane de români, că România este un stat mafiot unde marii hoţi fac legea.
Romeo Popescu