Victor Ponta, liderul PSD, afirma, cu diverse ocazii, că USL va câştiga alegerile generale şi după ce va constitui viitorul guvern, vor fi luate mai multe măsuri economice salvatoare pentru săraci, printre care introducerea sistemului fiscal în trei trepte, reducea TVA-ului, reducerea contribuţiei la asigurările sociale şi a cheltuielilor instituţiilor publice s.a. Mesajul devine clar. Câştigăm alegerile, radem tot şi plantăm de la capăt, să crească cum ne place nouă. Ponta habar nu are pe ce lume trăieşte. Dar atitudinea lui e scuzabilă pe undeva. Fiind liderul unui partid de sorginte socialist – comunist nu face decât să respecte linia înaintaşilor săi, adică să promită câte în lună şi în stele pentru a ajunge la putere. După aceea, se pun pe prăduială: mai întâi pentru partidul lor, că au o grămadă de datorii la fisc, la transport cu avioanele, salarii, utilităţi neplătite de ani de zile, cheltuieli cu ultimele campanii electorale etc., apoi pentru ei. Dacă cine ştie prin ce hazard al sorţii vor reuşi să ajungă la putere, după 4 ani de guvernare USL, România va ajunge pustiită, aşa cum lăsau tătarii şi turcii Ţările Române, după incursiunile lor barbare, adică după ei scrum, sărăcie şi jale cât cuprinde. Şi cine ar duce greul după ei? Năpăstuiţii de români puşi încă vreo 15 ani să strângă cureaua. Oare electorii partizani nu văd că lăcustele de la USL nu propun măsuri reformatoare? Nu regionalizare, nu Roşia Montană, nu măsuri anti criză, nu UE, iar tot ce intră la vot în Parlament ei sunt contra. Pentru marele om politic Victor Ponta, înălţime 192 cm, 87 kg, zodia Fecioarei, se potriveşte proverbul “înalt ca plopu, prost ca gardu”. Nu trece o zi fără ca el să nu scoată tâmpenii pe gură. Din Che Guevara s-a transformat în Che Gargara, cu limbaj de mahala. În afară de obsesiile Udrea, Igaş, UNPR, Funeriu şi nu în ultimul rând cotidianul “Evenimentul zilei”, prostănacul ăsta mai are una: Jeffrey Franks de la FMI. El i-a scris şefului misiunii Fondului Monetar Internaţional în România, Jeffrey Franks, pentru a i se plânge de premierul Emil Boc. Bun prilej pentru a face şi o referire la una dintre obsesiile sale, UNPR. Jeffrey Franks cunoaşte mai bine ca oricine din România situaţia cu derbedeii politici din organizaţia Anti-România. Este ştiut că în momentele libere domnia sa citeşte şi se amuză de ieşirile publice ale lui Ponta, Crin, Vadim sau Voiculescu, redate constant pe la televiziuni. Din ultimele decizii ale FMI reiese că până şi JF nu mai este îngrijorat că românii vor alege derbedei precum cei menţionaţi mai sus, aşa că scrisorile “marca Ponta” sunt doar mici petiţii amuzante fără nicio însemnătate. Un asemenea partid (PSD), cu un asemenea lider atotştiutor, nu poate să vină cu un program naţional de ieşire din criză şi apoi de creştere economică, în baza acestuia să câştige alegerile, să le facă pe toate legal, democratic şi competent? Trebuie să plângă peste tot de neputinţa lui şi a partidului? Cine-l mai crede, în afara celor care au IQ-ul cât numărul de la pantofi? Ponta şi Antonescu au rămas ultimii dinozauri populişti din Uniunea Europeană şi o spun cu maximă responsabilitate. Soluţiile lor de a vinde Luna de pe cer, de a promite marea cu sarea, de a majora deficitul bugetar, aceste soluţii promovate de Ponta şi Antonescu nu le mai promovează nimeni în lume, nici măcar în ţările guvernate de guverne de stânga. În Grecia sau în Spania, nici acolo, nu se mai vorbeşte această limbă a populismului economic. Spiritul ironic şi intelectual din USL te lasă fără cuvinte, fără reacţie. Ei sunt nişte zei ai economiei, nişte democraţi şi capitalişti cum nu s-a mai văzut, nişte muncitori cum nu mai există pe acest pământ, nişte apărători ai tineretului, interesaţi de propulsarea lor în înalta societate. Când mă gândesc că aceşti “profesionişti” vin (sau nu) la putere, mă apucă groaza!!! Dacă Poanta ar avea măcar un dram de minte ar cere iertare, în genunchi, preşedintelui şi prim-ministrului, pentru măgăriile, obrăzniciile, minciunile şi calomniile debitate. Ar recunoaşte că ei au fraudat alegerile, dar nu au reuşit să fure cât au votat şi cât vor vota în continuare românii împotriva lor. Ar recunoaşte că ei sunt în spatele acţiunilor mizerabile de incitare la manifestaţii, greve şi lovitura de stat. Ar recunoaşte că ei sunt în spatele campaniei mizerabile de minciuni, calomnii, dezinformări, intoxicări şi manipulări de la televiziunile mogulilor. Ar recunoaşte că în spatele lor sunt marii infractori şi marii corupţi; ar recunoaşte că ei pe aceştia îi reprezintă şi îi apără în realitate. Ar recunoaşte că ei vor să ajungă la putere prin orice mijloace, oricât de murdare, pentru a fura ei şi pentru a-şi închide dosarele lor şi ale infractorilor din spatele lor. Dacă Poanta ar avea măcar un dram de minte ar da afară imediat din partid pe toţi corupţii şi toţi infractorii. Ar sprijini necondiţionat legile anticorupţie. Ar vota trimiterea în judecată a infractorilor din Parlament, fără nicio imunitate, fără nicio tergiversare. Ar cere înlocuirea Prostănacului din fruntea senatului. Ar sprijini necondiţionat, în Parlament, lupta preşedintelui Băsescu şi a guvernului împotriva corupţiei şi pentru redresarea economică a ţării. Disperarea de a ajunge la putere, adică la puşculiţa cu bani a României, este generată de nevoia urgentă de bani, pentru a plăti datoriile uriaşe făcute în campaniile trecute şi, acum, ajunse la scadenţă. Doar proştii, idioţii şi mancurţii îşi închipuie că pe uslamişti îi roade grija de săraci, pensionari, asistaţi, ţărani sau orăşeni. Pe ei îi interesează doar recuperarea banilor cheltuiţi în nesfârşitele campanii electorale pierdute şi pentru care a venit scadenţa. Să nu vă iluzionaţi că cineva din spectrul politic românesc se gândeşte la interesul naţional sau la viaţa grea a românilor. Pentru toţi interesul naţional este trezoreria de partid şi propriul buzunar!
ROMEO POPESCU