REPLICĂ. Ne-am pomenit, de curând, la redacţie cu un drept la replică, a cărui lecturare ne-a făcut să lăcrimăm ore-n şir văzând cum semnatarul siluieşte fără pic de resentimente biata limbă maternă, semnat de nimeni altul decât tăticul politicienilor pigmei din judeţ, „neica-nimeni” Adrian Toader. Textul, care a fost conceput în urma stoarcerii, până la durere, a celor câţiva neuroni mai zbanghii pe care-i are la posesor, conţine râuri de greşeli gramaticale.
Dacă în textul la care face referire Adrian Toader, semnatarul articolului îl asemăna cu un soi de „Mesia liberal”, făcând o eroare se vede treaba, după citirea dreptului la replică trimis de acest neavenit în d’ale politicii, am realizat că omului nu i se potrivea deloc caracterizarea făcută. De fapt, el este doar o „loază” politică, căruia i s-ar potrivi de minune apelativul de „moartea intelectualilor”, căci la cum scrie în limba maternă – virgula între subiect şi predicat fiind una dintre torturile supreme la care o supune – nu ne îndoim că individul şi-a propus să ucidă, cu sânge rece, pe toţi cei care mai iubim exprimările laborioase şi corecte în română. „Apelativul de «papagal politic» nu mi se potriveşte deoarece atât timp cât am deţinut funcţia de preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale, agenţie pe care am înfiinţat-o, am făcut tot ce am putut ca activitatea acesteia să funcţioneze ireproşabil şi beneficiarii acesteia să nu sufere”, spune Toader în dreptul său la replică. Da, omul are mare dreptate. Nu e papagal politic, că acela e frumos colorat şi place ochiului şi auzului, e cum spuneam o loază, vorba lui Caragiale. Dacă ar fi să căutăm termenii paronimici ai acestui cuvânt, cel mai probabil, acesta s-ar înrudi cu englezescul „looser”, adică un individ care prezintă o morgă de om preocupat de tot ceea ce se întâmplă în jurul lui, cu privire fixă în care se chinuie să-i citeşti o presupusă inteligenţă şi cu care dacă intri-n vorbă constaţi, ….nimic! Zero barat! Mulţimea vidă! Gaură neagră! Abis! Prăpastie! El, neica-nimeni, se ocupă cu nimic, spune nimic, înţelege nimic şi are principii şi valori morale mai jos de piciorul broaştei. Dar el, loaza, câteodată are accese de personalitate, atunci când complexul propriei neputinţe îl determină să înţeleagă că piticul, să se facă şi el observat, trebuie să se ridice pe călcâie sau, măcar, să iţească capul prin crăpătura uşii. Dar când se apucă de scris, să te ţii! Face harcea-parcea coala de hârtie cu ideile sale, de o ruşinează de atâtea elucubraţii scrise pe centimetrul pătrat. Iată mostră: „(…) În primul rând semnatara articolului dovedeşte că nu cunoaşte mai nimic din activitatea mea politică şi profesională dar scrie, fără să se informeze, doar la comanda patronului ziarului la care lucrează. (…) Celelalte aberaţii ale semnatarilor articolului (spun semnatarii fiindcă deşi semnează numai unul şi anume aceasta doamnă sau domnişoară pe care nu o cunosc şi al cărei nume chiar nu însemnă nimic în presa vâlceană, darămite în presa naţională, în spatele ei stă un alt ilustru necunoscut aşa-zis ziarist care nici el nu însemnă nimic din punct de vedere jurnalistic), nu doresc să le mai comentez cu excepţia uneia singure şi anume, că nu am discutat niciodată în partid despre candidatura mea la Primăria din Calimăneşti, ci am afirmat de mai multe ori că dacă voi fi interesat de această candidatură o voi face prin prisma unui candidat independent pentru a nu frustra vreun coleg de acest drept”. Toader violează limba română Din respect pentru cititorii noştri am corectat în textul conceput de Toader droaia de greşeli gramaticale, pentru a evita, totuşi, ca omul să se facă de râs. Dar, dacă ne gândim mai bine, poate ar fi mai bine să le exemplificăm că poate mai învaţă şi domnul puţină gramatică. Nu strică niciodată şi nu e adevărat ce se spune: nu e la fel de grea ca şi carnea de porc. În primul rând, monsieur, este incorectă exprimarea „doamnă sau domnişoară pe care nu o cunosc şi al cărui nume”, pentru că „doamna sau domnişoara” este de genul feminin, deci, acordul se face la feminin şi nu la masculin. Corect este „al cărei nume este…”. Iată că, în sfârşit, la jumătatea existenţei a aflat şi Toader cum stă treaba cu acordurile. Şi, apropo, „deşi” nu se scrie cu doi „i”, aveţi milă de noi, vă rugăm!!! Cât despre faptul că cei doi jurnalişti nu înseamnă nimic pentru spaţiul publicistic vâlcean, vă spunem aşa: v-aţi tunde la chelie de bucurie dacă, peste noapte, aţi însemna şi dumneavoastră măcar un sfert pentru viaţa politică vâlceană. Şi staţi liniştit! Nu vă mai agitaţi în cuvinte aşternute ambiguu pe hârtie! Cei doi ziarişti nu înseamnă nimic pentru presa naţională pentru că scriu local. Nici nu ar avea cum. Dacă cu gramatica am mai scos-o la capăt, se vede, la capitolul logică mai avem de tras. Şi încă mult. Aşadar, loaza, vocal şi intransigent cu colegul pe care până mai ieri îl asigurase de veşnica sa preţuire şi colaborare, umil şi slugarnic până la pietate cu fostul duşman politic, ajuns prin vreo circumstanţă hilară pseudocoleg, el şi-a făcut un cult din a trage câte un perdaf, în cuvintele lui, puţine la număr, căci nu a avut bani de repertoriu când era mic, câte unui jurnalist care-l ghiceşte că-i „looser”. • Redacţia