De nenumărate ori am avut ocazia să măcontrazic cu unul dintre prietenii și colegii mei de breaslă, spunându-i că PSD nu e partid de stânga. Cu toții admitem să-l numim așa, doar din ura noastră(justificată?) pentru stânga, dar realitatea averilor colosale ale conducă torilor partidului, disprețul pentru oamenii de rând – luați în considerare numai ca masăde manevrănu-l pot defini decât ca partid sud american sau sicilian. Disputele cu prietenul amintit, pleacă și de la faptul că el îl agreează, mai mult decât o fac pesediștii veritabili, pe Adrian Năstase, pe când eu nu. Uneori, ca să-l mai liniștesc din zbaterile neputinței sale de a măînțelege, îi spun că în interiorul meu cred că îmi place și de Năstase, dar nu conștientizez asta acum. Totuși, recunosc acum, îmi place Năstase. Se vede că are plus-valoare în el din belșug. Rămâne cel mai bun prim ministru pe care România l-a avut vreodată. lângă Năstase, doar Văcă roiu mai poate apărea, dar și acesta eclipsat, cu siguranță. Atuurile lui sunt evidente în fața tuturor. Este prim ministrul cu cele mai multe ouă.
Are așa de multe încât nici chiar Parlamentul nu a reușit săle numere. Este unicul prim ministru care a fost îmbogățit de o mătușăbătrână, care deținea doar o garsonierăplină cu bijuterii, într-un bloc cu patru nivele plin cu tablouri. Singurul prim ministru care, într-o singurăzi și într-un singur țarc, a împușcat 21 de mistreți. Este primul prim ministru cu blog și cu teme de dezbatere. Este singurul prim ministru care nu umblăcu corupția în gură, ci și-o păstrează, elegant, la bancă . Este singurul prim ministru profesor la două facultăți de drept, una de stat și alta particulară. Singurul prim ministru care nu-și găsește locul printre membrii de rând ai partidului ci numai într-o conducere, fie aceasta chiar și colectivăetc. Nu știu cât de mult măînjurăîn gând prietenul de care văpovestesc, dar ceea ce nu știe el și nu am îndrăznit să-i spun ca sănu-l supăr prea mult, este că dacă aș fi amenințat cu moartea prin împușcare săaleg între Geoanăși Năstase, l-aș alege pe Geoană. Am avut un Iliescu avid de putere, un Năstase avid de avere și mergem înainte cu un „prostănac”.
Geoanăeste un orientat. În conjunctura actualăși-a zis că singura posibilitate a social-democratilor de a crește în sondaje este să-i arate PNL-ului mușchii și a amenințat cu moțiunea de cenzură. Altfel, știe sigur că PSD-ul va pieri în zona de 10%. Sigur, cel mai câștigat de pe urma moțiunii este PD-ul, dar asta este. Mai bine 18-25% procente decât 10%. Vânzoleala cu moțiunea de cenzurădăimpresia unei lupte interne în PSD. Se bate monedăpe dorința parlamentarilor PSD de a-și păstra statutul pe întreaga duratăa mandatului. Dar e numai dorința celor de la PSD? Ceilalți parlamentari nu așteaptădecât alegerile, pentru „a se elibera” de corvoada vieții de deputat ori senator? Săfim serioși. Dacă este cineva cu adevărat interesat de păstrarea inviolabilității parlamentare, atunci Ion Ilici Iliescu este acela. fără imunitate, ajunge rapid la Rahova. Așa că toată tevatura din jurul moțiunii de cenzurăarată, mai curând, că marii adversari ai PSD nu-și doresc de fel rapida inculpare și condamnare a lui Ilici. Trag de timp, în nădejdea că nu vor fi nevoiți să-l urce-n furci, de unde le-ar putea face semn să-l urmeze. Cred că toți marii anti-iliesceniști din PSD dau acatiste să-l lovească pe acesta măcar o apoplexie, ceva, sărăsufle și ei ușurați, săpoatăpoza în continuare în „amici ai poporului”.
Riscând anticipatele, Geoanămerge în întâmpinarea dorinței îndelung exprimate – mai ales de PD și PLD – de a se despărți și limpezi apele politice, de a se instaura o majoritate solidă, capabilăsăurmărească un program politic, pe durata unui întreg ciclu parlamentar. Dar tocmai din zona lor vin sondaje din cele mai ciudate. Ultimul „Insomar” aratăcă 51% dintre români își doresc „continuitate”. Adică menținerea guvernului Tăriceanu II. Poți să-nnebunești, pe chestia asta! Nu știm ce face Mircea Geoanăde este unul dintre marii chiulangii din Parlament, dar de reformarea stângii nu se preocupă. Alăturându-se marilor absenți din forul Legislativ – Corneliu Vadim Tudor, Anca Boagiu și Crin Antonescu – în goana lui nebunească pentru păstrarea scaunului, își sapăsingur groapa politică .
Și pentru că am amintit de Vadim Tudor, iatăce zvonuri circulăpe internet și pe forumuri despre acesta. Se spune că peremistul șef, După vizita medicalăla Paris, se aflăîn convalescență(intervenție chirurgicalăla cap), fiind sub supravegherea strictăa medicilor, dar vrea să-și continue activitatea politică . El se aflăîn stare gravă, fiind suspectat de specialiștii care îi acordăîngrijirile necesare, de cancer cerebral. Sursele din PRM ne-au spus că la reședința pacientului, a fost un du-te-vino continuu, întrucât, conform celor spuse de unii medici, existăriscul ca, în urma intervenției chirurgicale, săaparăunele complicații la ficat, plămâni și celelalte organe vitale. Aceste complicații apar din cauza consumului unor prafuri „speciale”, Vadim refuzând săse conformeze indicațiilor medicale de a renunța complet la acestea și la activitate. Se pare că , îngrijorat de viitorul partidului, el i-a chemat, la întoarcerea în țară , pe unii membri din conducerea partidului său, pentru a le lăsa un fel de testament politic, dar, mai întâi, s-a discutat moțiunea de cenzurăa PSD, eventualele alianțe electorale ș.a. Într-o țară normală, cu oameni care pretind că știu ce e moralitatea, „măi animalule”, „să-mi numărați ouăle” dar și expresiile grotești ale lui Vadim Tudor, ar fi trebuit săducă la asemenea campanii de presăîncât autorii săfie arătați cu degetul în permanențăși obligați sădemisioneze și sădisparăîntr-o gaurăneagră.
Niște rămășițe ale celui mai negru și obscur sistem adus de comunismul sovieto-sionist respectiv Kominternismul a schimbat în această țară morală, valorile și judecata normală. Iliescu și Năstase sunt două mostre de cadre ale PCR-ului, de propagandiști resemnați, care fac ce-au făcut toată viața lor: trag sfori, intrigi, minciună. fără funcții politice nu pot sătrăiască , se îmbolnăvesc de inimărea și nimeni nu-i mai bagăîn seamă, pentru că nu mai reprezintănimic fără acces la putere. Acum realizeazăcât sunt de mici și nu acceptă. Asta nu vede prietenul meu și aștept ziua când îmi va da dreptate