Laurențiu Cazan atrage atenția asupra riscurilor pe care prelungirea instabilității politice le poate genera pentru România și susține necesitatea instalării rapide a unui guvern cu puteri depline. În opinia sa, responsabilitatea pentru deblocarea situației îi revine inclusiv președintelui Nicușor Dan, care trebuie să folosească atribuțiile constituționale pentru formarea unui executiv stabil, capabil să ia decizii strategice și să implementeze reformele necesare.
Declarația lui Laurențiu Cazan:
Nevoia de instalare a unui guvern cu puteri depline în România reprezintă, în contextul actual, o urgență națională de maximă importanță pentru asigurarea stabilității politice, economice și sociale. Într-o perioadă marcată de provocări macroeconomice majore, de incertitudini geopolitice la granițele țării și de necesitatea urgentă de a implementa reforme structurale profunde, absența unui executiv stabil, cu capacitate constituțională deplină, fragilizează poziția statului român atât pe plan intern, cât și în raport cu partenerii internaționali. Un guvern interimar sau cu atribuții limitate nu poate emite ordonanțe de urgență pe proiecte de legi organice și nu are legitimitatea politică necesară pentru a angaja țara pe calea unor decizii strategice pe termen lung, aspect care blochează atragerea fondurilor europene și implementarea Programului Național de Redresare și Reziliență.
În acest peisaj politic complex, o mare responsabilitate constituțională și politică pentru deblocarea impasului guvernamental îi revine lui Nicușor Dan, în calitatea sa de Președinte al României. Din postura de șef al statului, Nicușor Dan deține rolul constituțional fundamental de mediator între puterile statului, precum și între stat și societate. Responsabilitatea sa este uriașă: el are datoria de a arbitra scena politică fragmentată, de a coordona consultările cu partidele parlamentare și de a desemna un prim-ministru capabil să coaguleze o majoritate stabilă. Într-un moment în care negocierile riscă să fie blocate de orgolii partizane, autoritatea prezidențială exercitată de Nicușor Dan ar trebui să reprezinte factorul decisiv care poate impune rigoare, integritate și un calendar accelerat pentru formarea unui executiv funcțional, asigurând totodată predictibilitatea direcției pro-europene și democratice a țării, deşi, în ultima perioadă, semnalele venite de la Cotroceni sunt contrare celor sus-menţionate.
Pe de altă parte, analiza oportunității unui guvern cu puteri depline trebuie realizată prin oglinda modului în care guvernul condus de Ilie Bolojan și-a făcut treaba în conjuncturi extrem de dificile. Investit într-un moment de criză profundă, cabinetul Bolojan a demonstrat că pragmatismul administrativ, rigoarea bugetară și orientarea către rezultate pot genera stabilitate chiar și atunci când contextul politic și economic este ostil. Confruntat cu o opoziție acerbă, cu resurse limitate și cu un climat social tensionat, Ilie Bolojan a transferat modelul de succes de la nivel județean și local direct în inima aparatului central de stat. Guvernul său a prioritizat investițiile în infrastructură, a demarat debirocratizarea unor instituții cheie și a menținut echilibrul fiscal fără a ceda în fața populismului economic.
Succesul echipei conduse de Ilie Bolojan, obținut în condiții de presiune extremă, arată că România posedă resurse umane capabile de performanță, însă acestea au nevoie de un mandat clar și de puteri constituționale depline pentru a trece de la gestionarea crizelor la o dezvoltare sustenabilă. Activitatea sa a fost o dovadă clară că managementul public eficient poate funcționa la nivel înalt, oferind o foaie de parcurs pentru viitorul executiv politic.
Prin urmare, instalarea unui guvern cu puteri depline nu este doar o formalitate juridică, ci un imperativ de securitate națională și economică. Coagularea unei majorități parlamentare solide, sprijinită de lideri politici cu greutate și inspirată de modelul de eficiență demonstrat de Ilie Bolojan, reprezintă singura cale prin care România poate depăși starea de provizorat. Este momentul ca actorii politici să își asume responsabilitatea politică, să renunțe la strategiile electorale de moment și să ofere țării un executiv puternic, capabil să guverneze legitim și să asigure prosperitatea pe termen lung.