INIŢIATIVE. Într-un interviu acordat ziarului nostru, viceprimarul Râmnicului, liberalul Gheorghe Ioniţă, a declarat că municipalitatea va continua sau gândi o serie de proiecte care să ducă la modernizarea Râmnicului, precum şi la îmbunătăţirea nivelului de trai al locuitorilor acestei urbe. În plus, el a menţionat că pentru a rezolva, pe cât posibil, problema spaţiului locativ, primăria intenţionează transformarea căminului de bătrâni în locuinţe sociale.
• Reporter.: Care sunt probleme cele mai importante pe care le-aţi rezolvat de când sunteţi viceprimar? Ce obiective v-aţi propus pentru perioada următoare?
• Gheorghe Ioniţă: E greu de făcut o clarificare a problemelor rezolvate de când am venit la Primărie. În primul rând, am vrut să îmi fac o idee despre modul cum interacţionează direcţiile între ele, modul cum circulă informaţia, pentru că am observat de la prima şedinţă operativă un deficit de comunicare şi în acelaşi timp am observat o neconformitate în lipsa procedurării activităţilor. Aici se găseşte sursa multor conflicte între servicii, direcţii, pentru că dacă activitatea nu este clar procedurată, cu responsabilitatea clară a fiecăruia, şi cu etapele care trebuie parcurse, sigur că nu poţi avea rezultate deosebite, şi mergând pe linie directă am constatat că la managementul calităţii, deşi avem 3 posturi, nu avem angajată nici o persoană, este angajat un serviciu achiziţionat cu o persoană fizică, dar, deşi, sunt implementate câteva proceduri, ele încă nu sunt la nivelul cerinţelor primăriei. Voi încerca să procedurez activităţile cât mai mult pentru a atinge standardul cel mai înalt. De asemenea, am constatat că regulamentul de organizare şi funcţionare al Primăriei era cel din 2007 şi este în curs de actualizare, deja o primă formă a lui mi-a sosit. Vom aduce şi regulamentul de organizare şi funcţionare a primăriei la nivelul anului 2012 şi în perspectivă. Am constatat pe linia proiectelor pe programe externe, întrucât am în coordonare această direcţie, că multe din problemele deosebite care apar la aceste proiecte au la bază lipsa unei proiectări de calitate şi a recepţiei lucrărilor nefăcute pe principii riguroase şi exigente, altminteri nu ar fi fost posibilă neconcordanţa şi absenţa unei soluţii tehnice pe anumite probleme sau soluţii neviabile. De aceea, am decis să înfiinţăm acea comisie tehnico-economică, cum o ştim majoritatea, probabil că o vom numi comisie tehnică de avizare, de avizare atât a proiectelor pe care le lansăm, dar şi de recepţie, tocmai în ideea de a interveni din faza iniţială a proiectelor. Sigur că proiectantul îşi furnizează serviciul său, dar dacă la recepţia care se face pe acea lucrare nu ai oameni de acelaşi calibru, sigur că acela este interesat doar să livreze lucrarea şi să încaseze banii. Chiar dacă au o garanţie pentru buna execuţie a lucrării, aceea de multe ori nu este acoperitoare şi nu prea foloseşte la mare lucru, având în vedere efectele negative produse de eventuale soluţii tehnice greşite.
• Rep: Ce ne puteţi spune despre investiţiile pe care le va face primăria în perioada următoare?
• G.I: Am preluat şi încheiat recepţiile la două lucrări inaugurate cu multă vreme înainte, respectiv Podul de pe Morilor, cum îl ştie toată lumea, şi Podul Carol, unde aveam nişte întârzieri, dar am reuşit să facem şi acolo recepţia. Nu în ultimul rând, ca realizare, se constituie şi recepţia la pasajul Hervil. Dar cred eu că cea mai mare realizare este pornirea cu adevărat a lucrărilor la pasajul suprateran de pe Tudor Vladimirescu.
• Rep.: Ce termen de finalizare aveţi pentru acest proiect?
• G.I.: Din păcate, termenul este foarte scurt, este de numai 12 luni. Acest termen de realizare este asumat de constructor în momentul în care a ofertat. Noi mai avem o rezervă în privinţa timpului de realizare şi suntem în proces de analiză pentru extinderea acestui termen, dar deocamdată am rezerve şi nu cred că va putea fi prelungit. De aceea, şi în dimineaţa aceasta, în drum spre primărie, m-am abătut 10 minute ca să vizitez această lucrare pentru a vedea cum se desfăşoară. Dar repet, pentru că foarte multă lume şi-a pus întrebarea dacă acest proiect va continua, chiar dacă el nu este pe soluţia liberală pe care noi am susţinut-o, aceea a subtraversării, ca fiind o soluţie mult mai ieftină şi mult mai fezabilă vizavi şi de regimul circulaţiei în zonă, acum nu mai avem nicio modalitate legală de a da înapoi şi trebuie să folosim banii care sunt alocaţi pentru a nu suporta corecţii financiare.
• Rep.: Vorbeaţi de o lipsă acută a spaţiului locativ în Râmnicu Vâlcea şi anume că aveţi peste 800 de cereri de locuinţe sociale. Ce va face primăria în sensul acesta? Cum va ajuta oamenii fără locuinţă?
• G.I.: Din păcate, problema locuinţelor sociale ocupă unul din primele locuri atât în timpul audienţelor, dar şi al sesizărilor şi solicitărilor cetăţenilor. Nici nu sunt la orizont şanse foarte mari pentru a rezolva problema într-un termen foarte scurt. Pentru anul viitor, pentru că anul acesta nu se mai poate face nimic, avem două posibilităţi. Avem proiectul de a transforma căminul de bătrâni în locuinţe sociale. Pentru că ştiţi că acel cămin de bătrâni este început din vremuri străvechi. Îmi amintesc, chiar cu ceva nostalgie, că a fost prima mea contribuţie la o acţiune civică. Puţină lume ştie că această idee s-a născut la fosta asociaţie Pancivica, pe la începuturile anilor ’90-’92, ne ţineam şedinţele la Casa Memorială Anton Pann şi atunci am văzut pentru prima dată un proiect pentru un asemenea cămin, dar un proiect color. Eu în mintea mea nu ştiam decât hârtia de calc cu tuş cu designul aferent. Acel proiect a căpătat de-a lungul timpului diferite forme şi iată că nici astăzi nu este implementat.
• Rep.: Câţi ani sunt de atunci?
• G.I.: Cred să fie vreo 15-17 ani. El fusese gândit întâi pentru bătrânii de la Sărăcineşti, de acolo a pornit ideea. Pe atunci se punea problema ca bătrânii de la Sărăcineşti să fie daţi afară pentru că clădirea în care erau aparţinea Episcopiei, nu mai ştiu acum exact situaţia. Domnul Curcăneanu, domnul Giosan, doctorul Trela au fost printre iniţiatorii construirii primului cămin de bătrâni în Râmnicu Vâlcea. Deci, un prim pas, în rezolvarea problemei locuinţelor sociale este transformarea acestui cămin, pentru că, din păcate, pentru acest cămin de bătrâni nu există o altă posibilitate în momentul de faţă. Şi pentru anul viitor, în funcţie de disponibilitatea internatelor şcolare, vom mai transforma câteva internate sau numai o parte din ele, în locuinţe sociale. Acesta se va face în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean. Şi vom începe, de la anul, un plan de construire de locuinţe. Noi ne-am propus ca în cei patru ani de mandat să construim cel puţin 300 de locuinţe sociale.
• Rep.: Spuneaţi că sunt destule probleme iscate de asociaţiile de proprietari. Exemplificaţi puţin…
• G.I.: Şi una, şi alta. Le aflu şi direct, în vizitele pe care le fac în teren, dar şi la audienţe, dar în special din centrul de informare al cetăţenilor sosesc zilnic cel puţin şase-şapte solicitări din partea asociaţiilor de locatari. Primăria, prin serviciul său de relaţii şi îndrumare a asociaţiilor de proprietari, deşi nu are schema de personal completă, asigură îndrumarea şi controlul asociaţiilor de proprietari. Mai mult decât atât, pornind de la nevoia de a înţelege legea unitar, am convocat o întrunire cu reprezentanţii tuturor asociaţiilor de locatari şi spre surprinderea mea am avut peste 230 de reprezentanţi din cele 588 de asociaţii, cu menţiunea că unii preşedinţi de asociaţii răspund de două-trei, chiar şi patru asociaţii mici,, pentru că nu avem asociaţii numai la nivel de bloc, ci şi la nivel de scară.
• Rep.: Care sunt principalele nemulţumiri ale oamenilor?
• G.I.: Principalele nemulţumiri ale oamenilor vin de la modul de repartiţie al cheltuielilor, fie solicitarea montării sau demontării unei băncuţe sau a unui foişor. De asemenea, sunt solicitate şi unele aspecte privind acceptarea mansardării blocurilor, plus solicitări privind reabilitarea termică a blocurilor şi calitatea lucrărilor efectuate de primărie în zonă. Am mai făcut o constatare interesantă, şi anume aceea că din cele 588 de asociaţii de locatari numai vreo 156 aveau cenzori. În asociaţiile de proprietari, fiind organizaţii formate pe principii civice, se lasă membrii unii pe alţii, nu ţin adunările generale la timp, nu-şi aleg complet organismele de conducere şi mai ales, repet, una din patru asociaţii nu are cenzor. Ce înseamnă aceasta? Că activitatea administratorului şi a preşedintelui de asociaţie nu este verificată din punct de vedere financiar de către cenzor. Conform regulamentului nostru, noi putem face un semi-control, să spun aşa, dar doar pe ultimele două luni de zile. În rest asociaţia trebuie să-şi angajeze un expert calificat. Prin urmare, am dat dispoziţie, ca până la 1 septembrie fiecare asociaţie să îşi facă alegeri şi să aibă cenzor. Nu se poate să continuăm în acest mod.
OLIVIA PÎRVU-CÎRCIU