Trăim într-o epocă în care drepturile fundamentale ale omului sunt elogiate, apărate şi respectate însă inegalităţile sociale sunt prezente peste tot în lume. Ca o ironie, egalitatea din faţa legii ne scoate în evidenţă inegalitatea socială, toţi suntem egali în faţa legii, dar în societate unii sunt cu mult mai egali decât alţii. Inegalitatea socială duce la ură şi la dezbinare, cei bogaţi îi urăsc şi îi dispreţuiesc pe cei săraci, pentru păcatul de a nu avea, cei săraci îi urăsc şi îi invidiază pe cei bogaţi, pentru păcatul de a avea. De vină o fi lumea materialistă în care trăim, firea omenească, ideea că omul îşi poate găsi calea spre fericire prin intermediul banilor sau poate toate acestea la un loc? În ţară, este un haos controlat. Sunt tot mai evidente semnele că ne îndreptăm spre anarhie. De aceea, este nevoie de “armată”, ca şi de “poliţie” şi de “justiţie”, instituţii drepte şi cinstite, dar şi mai necesară este o reformă morală, impusă, prin reguli stricte, pentru toată lumea care confundă democraţia cu anarhia. Suntem ca nişte bătrâni care au uitat regulile educaţiei elementare primite în copilărie şi din cauza asta ne înjurăm, scuipăm, ne batem… Uitând să spunem, mai întâi de toate, “bună ziua”. Trist este ce se întâmplă, azi, în România. Foarte trist. Dar era şi necesar. Cum a făcut, cum n-a făcut, Traian Băsescu i-a determinat pe opozanţii roşii să lase jos spoiala de politicieni pro-occidentali şi să se unească pe faţă. Au apărut, astfel, două tabere – hai să le spunem politice, deşi e ceva mai mult. Tabăra “condusă” (e prea mult spus, dar hai să lăsăm aşa deocamdată) de Traian Băsescu şi Emil Boc, care ne arată jaloanele bunului simţ, economiei de piaţă, democraţiei iar în rest e treaba noastră cu frica de Dumnezeu şi Lege şi “ceilalţi”, adunaţi în gaşcă de spoliatori ai averii naţionale, o îmbârligătură de penali securişti ex-politruci comunistoizi oportunişti, uniţi în grabă, hotărâţi să dea cu pumnul, să facă uz de toate mijloacele numai să se pună la “butoane”, să se înclifteze iar cu putere de guvernare, ca în ’89. Aceştia sunt cei care “au tras în noi/ după 22…!”. Şi au tras în noi ca să ne bage în case, ca să poată ei să-şi dea aşa-zise legi, aşa-zise decrete, aşa-zise hotărâri, să creeze o falsă democraţie, în fapt, o porcărie numită “cadru’ legal”, menit să le justifice şi acopere lăcomia, fărădelegile, hoţiile, lenea şi dorinţa de încliftare, de parvenire, de huzur, de girofar şi pistol la brâu, pe care să-l scoată la cetăţeanul de pe zebră care îndrăzneşte să spere şi el la puţină ordine occidentală. Ponta şi Antonescu sunt doi mari visători, însă mari incapabili să înţeleagă vremurile şi nevoile românilor. Ei vor să conducă ţara pentru ei, nu pentru români. În plus s-au mai aliat şi cu un securist-turnător, pentru o Românie murdară. Asta le încheie ipochimenilor, practic, capitolul politic şi pune capăt oricăror dubii: vor puterea cu orice preţ, să fie şi ei preşedinţi măcar un pic şi, dacă se poate, pe rând. ”Trecutul domnului Voiculescu este o problemă mică în comparaţie cu prezentul altor domni!” Afirmaţia îi aparţine lui Crin Antonescu, tip care crede prea repede că are toată lumea la picioare, ceea ce îl va coborî rapid în preferinţele electoratului. Mai ales că Antonescu a adunat capital politic în mare parte de la electoratul implicat, informat, atent, care a văzut în liderul liberal un soi de compromis digerabil, o soluţie mai puţin nocivă, dintre cele propuse. Şi, uite-aşa, s-a dus dracului România bunului simţ, pe care ne-o propunea, cu prefăcuta eleganţă, Crin Antonescu, la ultima campanie electorală. Pentru ca a te face frate cu dracul până treci puntea, jurându-i dracului dragoste şi credinţă, nu poate să fie o chestiune de bun simţ. Să fim Elveţia din Balcani, spunea Iliescu – “soarele răsare”, prin anii ’90. Dar cu politicienii şcoliţi la Moscova şi servili ideologiei comunarde, suntem noi în stare? În 1990 s-au liberalizat preţurile, pe motiv că va creşte productivitatea. Rezultatul a fost că s-au privatizat fabrici şi monştrii consumatori de bani de la buget. S-a făcut vreo economie? S-a distrus agricultura, CAP-urile, combinatele, fermele agricole… s-a făcut economie? S-au închis mine, s-a privatizat aproape tot – bănci, romtelecoame, electrica, gazul, apa, căldura, petrolul… s-a făcut economie? S-a desfiinţat armata obligatorie, cu soldaţi şi s-a înfiinţat armata de profesionişti… s-a făcut economie? De 21 de ani, singurii care prosperă sunt politicienii. Acum, asistăm neputincioşi la a doua naţionalizare forţată a statului. Conform ultimelor informaţii, printr-o decizie politică, s-a hotărât ca guvernul să introducă o nouă taxă, de data aceasta pentru terenurile agricole nelucrate. Dacă nu plăteşti, îţi vor lua pământul şi vei fi şi dator la stat. Se confirmă încă o dată faptul că mafia există în România la toate nivelele. Cu asemenea fenomene vrem să intrăm în Schengen? Faptul că dreptul la proprietate privată garantată de stat, consfinţit de Constituţie, este încălcat însăşi de autorităţile statului, pune sub un mare semn de întrebare moralitatea acestora. Ideea e venită din turnurile de fildeş ale politicienilor rupţi de realitate. Pământurile sunt nelucrate fie pentru că cheltuielile sunt mai mari ca veniturile, fie pentru că deţinătorii lor nu au bani să le cultive (la 3 ha sunt necesari 36 milioane pe an, adică toată pensia unui ţăran), fie sunt prea bătrâni pentru muncă şi cei tineri sunt plecaţi în Spania la muncă, în ţară nefiind nevoie de ei. Şi atunci? Ca atare, politicienii nu luptă pentru binele ţării şi românilor, luptă pentru interesele lor, pentru a avea puterea şi controlul. Toţi sunt pătaţi şi, dacă ar exista justiţie, ar fi toţi cu dosare şi judecaţi.
Morala situaţiei de acum rezultă din ideea transmisă de un semnificativ banc ce circulă în mediile intelectuale româneşti care spune că… vine revoluţia în România şi începe vulturul să zboare, să facă picaje, lupinguri… Îl vede vulpea: – Auzi, vulture, ai înnebunit? Ce te rupi aşa în figuri? Vulturul răspunde: – Cumătră, acum e democraţie. Cum aude vulpea începe să alerge prin pădure în zig-zag, să se dea peste cap… O vede ursul: – Ce-ai cumătră, a dat strechea-n tine? Vulpea: – Ursule, e democraţie. Aude asta ursul şi-i spune: – Aşa? Atunci, ia vino tu încoa’. O prinde şi-i “implementează” democraţia bine. Pleacă vulpea năucită, cu coada-ntre picioare, se întâlneşte cu vulturul şi-i spune ce-a păţit din cauza democraţiei. La care vulturul îi deschide ochii: – Cumătră, democraţia e aici sus! Josef Utere…
Romeo Popescu