Durerea unei mame din Râmnicu Vâlcea, care și-a pierdut fiul în urmă cu un an, s-a transformat într-un strigăt public, după ce mormântul tânărului de doar 20 de ani a fost vandalizat în mod repetat. Femeia, învățătoare de profesie, a transmis un mesaj cutremurător, adresat celei care fură în mod constant lumânările și florile de pe locul de veci al copilului său.
„Nu mai fura lumina fiului meu! Cumpăr lumânări neîncetat, ca să-i țin mormântul luminat, iar tu vii, nemiloasă, și iei lumina prețioasă!”, scrie mama îndurerată, într-un text care îmbină poezia cu disperarea. Gestul femeii este unul de protest profund uman și o formă de a-și apăra ultimul loc în care își mai poate regăsi copilul – mormântul.
Pe fondul durerii care nu trece, ea întreabă public: „Ce suflet ai în tine, de profanezi morminte? Furi flori și lumânări, lăsând mormântul gol.” Acțiunile repetate ale hoaței care vizitează cimitirul „cu plasa”, după cum notează mama, au adus-o în pragul revoltei.
Femeia își găsește alinarea în versuri, pe care le scrie pentru a-și liniști sufletul, dar și pentru a atrage atenția asupra unei realități dureroase: lipsa de respect față de cei plecați dintre noi.
Apelul său este adresat și comunității, în speranța că cineva o va recunoaște pe persoana care fură: „Poate te știe cineva și va opri nerușinarea ta.”
Acest caz nu este singular în România, unde tot mai multe familii semnalează furturi de pe morminte, o practică lipsită de empatie și respect. Este, însă, un caz care atinge coarda sensibilă a oricărui om, prin durerea autentică a unei mame care își strigă neputința în versuri.
