De opt ani, un departament obscur din subordinea Guvernului României înghite bani publici fără ca cineva să întrebe de rezultate. Este vorba despre Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, condus de fostul ministru UDMR Laszlo Borbely, un nume care, în ciuda trecutului său controversat, continuă să figureze în aparatul executiv cu rang de secretar de stat.
Funcția, creată în 2017, a fost justificată drept o necesitate pentru coordonarea politicilor de mediu și dezvoltare sustenabilă. În realitate, după cum arată multiple surse guvernamentale, departamentul s-a transformat într-o sinecură de lux, o instituție paralelă fără transparență, rapoarte publice sau activitate concretă.
Nici premierul Ilie Bolojan, care s-a prezentat drept un simbol al eficienței administrative și al „curățeniei” din sistem, nu pare dispus să atingă acest subiect. Deși a clamat în repetate rânduri că aparatul bugetar este supradimensionat și că „statul trebuie slăbit de la vârf”, Bolojan tace suspect în fața întrebărilor legate de oamenii și bugetul gestionați de Borbely.
O instituție invizibilă, dar costisitoare
Pe site-ul oficial al Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă nu există nicio informație despre organigramă, buget, salarii sau rapoarte de activitate. Tot ce se poate găsi este o pagină de prezentare plină de limbaj de lemn și promisiuni despre „viziuni strategice” și „angajamente europene”. În rest, opacitate totală.
Conform unor surse administrative, în subordinea lui Borbely activează peste 20 de persoane, iar în perioada fostului președinte Klaus Iohannis, structura ar fi fost extinsă cu încă 50 de posturi, sub pretextul unui „centru de excelență”. Nimeni nu știe câți dintre acești angajați chiar vin la serviciu, ce proiecte au sau cum se justifică milioanele de lei cheltuite anual.
Bolojan: reformă pentru unii, protecție pentru alții
Paradoxul este evident. În timp ce premierul Ilie Bolojan vorbește despre reformă administrativă și concedieri masive la stat, în propria sa subordine se menține un departament care pare complet rupt de realitate.
Mai mult, Corpul de Control al Prim-Ministrului, singura structură care ar fi putut verifica activitatea lui Borbely, a fost practic pus pe „mute” de noul premier.
Această complicitate tacită ridică întrebări legitime:
– De ce este lăsat Laszlo Borbely să administreze, nestingherit, un departament fără transparență?
– De ce refuză Bolojan să răspundă la interpelările parlamentare care cer clarificări privind bugetul și activitatea acestui departament?
– Ce legături există între premier și conducerea UDMR, care pare să se bucure de o protecție specială?
Tăcerea care costă
Într-un stat normal, un consilier guvernamental cu un asemenea trecut și fără rezultate ar fi fost demis demult. În România, în schimb, sinecura continuă nestingherită, acoperită de un discurs ipocrit despre eficiență și meritocrație.
Până când premierul Bolojan nu va rupe acest cerc al complicităților, toate declarațiile sale despre reformă vor rămâne simple exerciții de imagine.