Premierul Ilie Bolojan a oferit astăzi, la Palatul Parlamentului, încă o demonstrație despre felul în care actualul Guvern înțelege relația cu presa. Jurnaliștii prezenți la eveniment au asistat la o scenă devenită aproape rutină în ultimele luni: un șef al Executivului care trece în grabă printre camere și microfoane, fără să acorde un minim de atenție întrebărilor adresate, și un ofițer de presă care își depășește vizibil atribuțiile pentru a bloca accesul reporterilor.
Momentul a lăsat în urmă o imagine cel puțin inconfortabilă. În locul unui dialog onest și necesar, reprezentanții mass-media s-au lovit de o combinație de tăcere oficială și intervenții menite să țină întrebările la distanță. Pentru un premier care vorbește des despre transparență și responsabilitate publică, episodul ridică inevitabil semne de întrebare.
Ulterior, Guvernul a încercat să calmeze reacțiile negative, punând întreaga situație pe seama unui „exces de zel” al ofițerului de presă. Explicația, însă, creează mai multe probleme decât rezolvă: este greu de crezut că premierul ar fi doar un observator pasiv în momente în care propria comunicare publică este gestionată astfel.
Scuzele nu pot șterge impresia generală lăsată astăzi. Ceea ce ar fi trebuit să fie o ocazie de a clarifica decizii importante ale Guvernului s-a transformat într-o demonstrație de evitare și de control rigid al accesului la informație. Iar un premier care evită întrebările nu poate cere, în același timp, încredere din partea societății.
Episodul de la Parlament rămâne, astfel, o fotografie exactă a unui stil de guvernare care pare să prefere tăcerea atent gestionată în locul dialogului real cu publicul. Iar aceasta este o practică ce merită consemnată, criticată și pusă în dezbatere — pentru că transparența nu ar trebui niciodată să fie negociabilă.