Într-o perioadă în care tot mai mulți români își calculează cu teamă facturile la energie, ideea unui voucher pentru gaze pare, la prima vedere, o măsură de sprijin binevenită. Privită însă atent, această inițiativă ridică o întrebare incomodă: cine plătește, de fapt, acest ajutor?
Conform ofertelor actuale de pe piață, un consumator care locuiește într-o casă va ajunge să plătească, în medie, cu aproximativ 200 de lei mai mult pe lună la gaze. Voucherul propus este de 100 de lei. Practic, consumatorul își achită singur ajutorul, iar diferența rămâne încasată de stat prin taxe și TVA. Ajutorul promis se transformă astfel într-o compensare parțială a unei scumpiri suportate tot de populație.
„Statul vine cu ideea unui voucher care este, în fapt, plătit de consumatorul care îl primește”, spune Dumitru Chisăliță, președinte al Asociației Energia Inteligentă (AEI). „Suntem pentru vouchere, dar finanțate din fonduri private — ajutorul social trebuie să fie o formă de protecție reală, nu o măsură populistă sau o povară redistribuită pe ascuns.”
Situația este cu atât mai greu de justificat cu cât România are deja Legea consumatorului vulnerabil, un cadru legal destinat protejării celor cu venituri mici. În loc să fie adaptată și eficientizată, statul pare să prefere crearea unui nou mecanism, suprapus peste unul existent, ceea ce aduce confuzie și costuri administrative suplimentare.
Analizele arată că, la un preț mediu estimat de 360 lei/MWh (TVA inclus), creșterea prețului gazelor ar genera venituri suplimentare la buget de aproximativ 800 de milioane de lei anual doar din TVA. Chiar și după acordarea voucherelor, statul ar rămâne cu un câștig semnificativ, ceea ce alimentează percepția că această măsură este mai degrabă una de imagine decât un sprijin social real.
În plus, acordarea aceleiași sume tuturor beneficiarilor este inechitabilă. Pentru un pensionar cu pensia minimă, factura la gaze poate ajunge să reprezinte peste 70% din venituri, chiar și cu ajutoare. Pentru o familie cu venituri mai mari, impactul este de câteva ori mai mic. Același voucher, efecte complet diferite.
Sprijinul social ar trebui să fie direcționat clar către cei care au nevoie reală, în funcție de venituri, consum și eficiență energetică. Voucherele pot fi o soluție, dar nu atunci când sunt finanțate tot din banii consumatorilor. Ajutorul real nu înseamnă să iei banii cu dreapta și să-i dai cu stânga, ci să construiești politici corecte, transparente și sustenabile.