Morala: Când intri în politică, să ai ciocul mic!
Senatorul PNL Sorin Roşca Stănescu, fost jurnalist şi patron de trust media, a fost condamnat definitiv la doi ani şi patru luni de închisoare cu executarea într-un dosar privind manipularea pieţei de capital, în care au mai fost judecate alte 11 persoane. Ca urmare, senatorul Sorin Roşca Stănescu şi-a petrecut a doua noapte după gratii. Asta după ce magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au hotărât, marţi, că acesta se face vinovat de utilizare de informaţii privilegiate şi aderare la un grup infracţional organizat în dosarul „Rompetrol”, condamnându-l definitiv cu executare.
Aşadar, la sfârşitul anului 2000, Dinu Patriciu a pus mâna pe Petromidia – rafinărie falimentară ce nu mai funcţiona de doi ani de zile şi asta după o privatizare eşuată cu turcii de la Pakmaya. Dinu Patriciu a reuşit să pună rafinăria în funcţiune, curând au început să curgă şi profiturile, dar asta a atras atenţia unui pofticios de peste ocean – Dick Cheney cu al său Haliburton care au dorit să preia rafinăria. În acest scop au apelat la un consilier al preşedintelui Ion Iliescu, un consilier cu gradul de general, dar căruia nu îi voi pronunţa numele. Consilierul lui Iliescu, în fruntea unei comisii inexistente în organigrama preşedinţiei, întocmeşte un dosar ce urma să devină penal.
Dosarul se intenţiona a fi folosit ca element de şantaj pentru a smulge Petromidia din mâna lui Patriciu. Şantajul a căzut, iar Patriciu şi-a păstrat rafinăria. Ulterior, au loc alegeri şi Patriciu a făcut greşeala de a finanţa campania electorală atât a lui Traian Băsescu cât şi a lui Adrian Năstase. Asta a atras mânia lui Traian Băsescu care l-a desemnat drept principalul inamic personal şi s-a pornit, în anul 2006, anchetarea sa. Care a fost infracţiunea? Păi, a fost scos din sertar prăfuitul dosar întocmit de consilierul prezidenţial al lui Iliescu în scop de şantaj. Am auzit un jurist care afirma că dosarul Rompetrol este imens ca volum de hârtii, dar, juridic vorbind, este extrem de subţire. Ei bine, cu acest dosărel subţire se intenţiona băgarea la puşcărie a lui Patriciu şi a cercului său.
Unul din capetele de acuzare adus în dosar– „Manipularea pieţei de capital” este extrem de dubios deoarece este extrem de greu de stabilit dacă este sau nu manipularea pieţei. Concret, Rompetrol face o majorare de capital, noile acţiuni urmând a fi tranzacţionate la Bursă. Această emisiune a dezechilibrat piaţa şi preţul a scăzut. Aici intervin SRS, Tăriceanu şi încă mulţi alţii care iniţial vând acţiunile deţinute deoarece preţul scădea substanţial. Ulterior când preţul s-a stabilizat, cei interesaţi au cumpărat acţiuni la un preţ scăzut care mai târziu a crescut din nou, îmbogăţindu-se nepermis de mult. Unde este manipularea pieţei de capital? Coborârea şi apoi urcarea preţului s-au datorat acţiunii Legii cererii şi ofertei.
Spre clarificare, cam în aceiaşi perioadă Banca Transilvania făcea anual astfel de majorări de capital. De fiecare dată, întâi preţul scădea accentuat pentru ca ulterior preţul să crească din nou. De acest mecanism au profitat o mulţime de oameni. De ce s-a considerat că SRS a manipulat piaţa de capital, iar cei care au profitat de Banca Transilvania, nu? În România conceptul de separare a puterilor în stat e luat la mişto. Viorel Ponta se bagă ca musca-n lapte să critice procurorii şi Justiţia şi în acest caz. Deciziile justiţiei, bune rele, sunt treaba justiţiei. Aşa că Viorel să o lase mai moale cu gargară, că e praştie la capitolul guvernare. 0 autostrăzi, 0 căi ferate, 0 investiţii. În schimb, la ce se pricepe Viorel este să dea pomeni, să pupe cruci în campanie electorală şi să lăcrimeze că nu îl lasă Băsescu să guverneze. Jalnic. O mare vină o avem şi noi românii care acceptăm să fim conduşi de acea lume coruptă care macină societatea românească.