Curtea Constituţională (CCR) a decis că Legea lustraţiei este neconstituţională, admiţând astfel sesizarea făcută de mai mulţi parlamentari cripto-comunişti. Legea lustraţiei a fost adoptată pe 19 mai în Camera Deputaţilor. Puteam să pariez că ultima decizie a Curţii Constituţionale a României în această formulă, înainte de completare, va fi anularea Legii Lustraţiei. N-am citit Legea, nu ştiu motivaţia, nici nu mă interesează ce se vor fi bălmăjit în motivare, dar pot spune doar atât: s-a aşteptat 20 de ani Legea asta, am avut-o pentru două săptămâni, mai mult ca o reparaţie morală decât pentru cine ştie ce efecte spectaculoase, iar acum e aruncată la gunoi fiindcă e prea deranjantă pentru fosilele trecutului care încă ne conduc. Ca persoane lustrabile au fost definite persoanele care au ocupat funcţii de conducere şi au fost remunerate pentru aceasta în PMR, PCR, UTC, UASCR, deputaţii în Marea Adunare Naţională, membrii consiliilor populare judeţene, municipale şi orăşeneşti, membrii Consiliului de Stat şi ai Consiliului de Miniştri, conducătorii instituţiilor de presă sau de propagandă ai PCR, directorii de editură, persoanele din învăţământul de partid, din structurile Securităţii sau colaboratorii acesteia ca poliţie politică, magistraţii cu funcţii de conducere în sistemul judiciar comunist, comandanţii din Inspectoratul General de Miliţie până la nivelul şefilor de post inclusiv, şefii misiunilor diplomatice şi consulare ş.a. Toate aceste persoane intrau sub incidenţa legii şi aveau o interdicţie de cinci ani la funcţii publice numite şi alese. Lustraţia „afară”, referendumul pentru reducerea numărului de parlamentari „afară”, parlamentul unicameral „afară”, adică tot ce a dorit o mare majoritate, indiferent de culoarea politică, a fost azvârlit cu scârbă şi dispreţ de clasa politică în cârdăşie cu cele 9 personaje ale trecutului din CCR. Am văzut zbaterile politicianiste ale PSD pentru înghesuirea lui Valer Dorneanu pe porţile Curţii Constituţionale. Am văzut şi neputinţa senatorilor PSD+PNL de a-l vârî rapid în curtea CCR pe Teodor Meleşcanu. De asemenea, am putut constata şi lipsa de convingere cu care actuala putere îşi susţine proprii candidaţi la cele două fotolii de judecători rămase libere, mai ales că ambii sunt din afara cercului politic. Făcând nişte calcule simple bazate pe CV-urile judecătorilor afişate pe site-ul Curţii Constituţionale, constatăm uşor cât de mult vor înclina balanţa cei doi nou-veniţi. Astfel, dacă privim din punctul de vedere al tangenţelor cu viaţa politică, îi avem pe de o parte pe Ion Predescu, fost senator PSD, Acsinte Gaspar, fost deputat PSD şi fost ministru în Guvernul Năstase, Augustin Zegrean, fost deputat PD, şi Valentin-Zoltan Puskas, fost senator UDMR. În tabăra celor fără carieră politică îi întâlnim pe Aspazia Cojocaru, (fostă colegă cu Adrian Năstase şi Rodica Stănoiu la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române), Tudorel Toader şi Petre Lăzăroiu. În aceste condiţii, dacă Valer Dorneanu şi Teodor Meleşcanu vor fi până la urmă cei care îi vor înlocui pe Ioan Vida şi Nicolae Cochinescu la Curtea Constituţională, în detrimentul apoliticilor Ştefan Minea şi Iulia Moţoc, balanţa va fi de 6 la 3 în favoarea politicienilor. Mai mult, acelaşi scor s-ar înregistra şi în cazul în care am face calculele după criteriul anti şi pro-Traian Băsescu. Sigur însă, noi nu facem aceste calcule pentru că, nu-i aşa, suntem convinşi că odată intraţi pe porţile Curţii Constituţionale cei doi noi judecători vor lăsa în urmă tot ce i-a legat sau nu de viaţa politică. Deci PDL propune pe unul care nu a fost niciodată în politică şi ceilalţi vin cu politruci. Şi tot PDL pierde. Şi tot PDL este acuzat că pune la cale jocuri pe sub masă. Mulţumim independenţilor, pentru loialitate! Loialitate faţă de poporul român, bineînţeles, în slujba căruia sunt (teoretic). Această instanţă care, culmea, nu are alt atribut decât interpretarea Constituţiei, de parcă celelalte ar fi formate din frezori sau veterinari, este una din marile piedici în calea reformării statului român. Membrii ei, nişte dalmaţieni simpli, relicve comunistoide sau turnători dovediţi, cumulând în marea lor majoritate pensii fabuloase cu lefuri aşijderea, sunt o ruşine. Această instituţie trebuie desfiinţată. Uitaţi-vă la Ion Predescu şi veţi înţelege totul. Aşa cum veţi înţelege şi de ce toate dosarele nepotului Tamarei, cel cu bilele de Tărtăşeşti, au rămas „ca-n gară”, pe motive de neconstituţionalitate. Deunăzi, prins în corzi de un jurnalist la fel de agresiv verbal ca şi el, Crin Antonescu a declarat cu nonşalanţă: „Suntem într-un război politic”, de aceea „mă apăr cu Curtea Constituţională”. Poftim?! Liderul liberalilor îşi explică astfel sprijinul pentru colegul său de partid Teodor Meleşcanu în lupta cu candidatul PDL, apolitic, pentru ocuparea unui jilţ la Curtea Constituţională. Afirmaţiile lui Crin Antonescu au zgâriat grav auzul românilor conştienţi de situaţie, pentru că nu au mai întâlnit, până acum, niciun politician de rang atât de înalt care să recunoască public că participă, premeditat, la politizarea Curţii Constituţionale (şi cu mult succes din câte se pare). Pe acest fond, se cuvine a fi întrebat liberalul şef de ce sprijină doi politicieni, în această cursă şi nu se bate ca la Curtea Constituţională să ajungă adevăraţi specialişti în ceea ce urmează să facă timp de 6 ani? Iar dacă nu i-au plăcut cei propuşi de PDL, de ce nu a venit cu nume la fel de grele, profesionişti în drept constituţional care fac parte din Comisia pentru Revizuirea Constituţiei constituită la Fundaţia Horia Rusu, apropiată de partidul liberal?
•Romeo Popescu