De la înălțimea scaunului său de prefect, Radu Renga a început săprivească pieziș la problemele cetățenilor și mult prea atent la doleanțele și nemulțumirile liberalilor vâlceni, foștii săi colegi de partid. De ceva vreme, am impresia că prefectul pare mai degrabănostalgic După vremurile în care mergea la braț cu liderii județeni ai PNL în campanie, ca săpupe, electoral, babele de prin județ. Voit desprins de realitățile cotidiene, Renga pare săfi făcut, pe sub masă, un pact al tăcerii cu urmașii lui Brătianu, pentru care, paradoxal, este dispus săintre în mocirlăpână la brâu. Deloc interesat că manifestarea sa publică din ultima vreme conduce la decredibilizare, prefectul nu se dăîn lături de a arăta că are adânci convingeri liberale, aplicând în teritoriu nu politica guvernului, așa cum ar fi normal, ci politica PNL. Coordonat din umbrăde tartorele liberalismului vâlcean, Emilian Frâncu, Renga a devenit un soi de marionetă, cu firavăcoloanăvertebralăce stăgata săse rupăla un gest mai brusc al deputatului de carton.
Atacarea de că tre Radu Renga în contenciosul administrativ a comisiilor de specialitate ale Consiliului Județean este una dintre cele mai ilogice acțiuni ale personajului despre care fac vorbire, ajuns prefect printr-un bizar concurs de împrejurări. Ceea ce nu realizeazăRenga este că demersul său devine cu atât mai penibil cu cât, toate capetele luminate din Consiliul Județean și Prefecturăi-au spus că formarea comisiilor și desemnarea membrilor acestora s-a făcut conform legii, reprezentanții comisiilor primind votul majorității statutar întrunite. În consecință, ce atacă , de fapt, Renga în contencios atâta vreme cât la mijloc nu este vorba de nimic imoral și cu atât mai puțin ilegal?
Uriașa mașinărie politică liberalăcare stăîn spatele prefectului este cea care dictează, de fapt, calea pe care, apoliticul (?!?!) Renga, trebuie săo urmeze în manifestările sale publice. Nu mai puțin adevărat este că acest personaj, probabil conștient că funcția pe care o ocupăeste vremelnică , nu îndrăznește (din lipsăde idei și principii personale coerente) săacționeze contrar intereselor liberale, de teamăcă atunci când nu va mai fi prefect sănu fie marginalizat politic. Desigur, logica absurdului După care se ghideazăRenga dovedește, odatăîn plus, că avem în fruntea județului un prefect, fățiș, legat afectiv de PNL.
Într-o altfel de societate, un demers asemenea celui întreprins de Radu Renga ar fi fost amendat, imediat, de Guvern, iar prefectul ar fi fost supus oprobiului public. Dar, din nefericire, noi încă mai trăim într-o societate bolnavă, unde anormalitatea a ajuns săfie sinonimăcu normalitatea.
Radu Renga s-a dovedit a fi un prefect slab, un tip neangajant care pare intrat într-un adevărat delirium tremens, cauzat de apropierea alegerilor parlamentare. Politicianist și veleitar, Radu Renga pare săfi împrumutat din infatuarea și grandomania specific liberală. În ecuație, apare însă o problemăcu adevărat importantă, asupra că reia merităsăreflectăm.
În ultimii patru ani, Prefectura Vâlcea a fost condusădezastros. Anuța Handolescu, și ea partizanăintereselor partidului din care provenea, PD, s-a evidențiat nu neapărat printr-un spirit practic, ci prin tonul său ascuțit și ridicat, de cele mai multe ori nepotrivit. Suficientăși plină de subiectivism, Handolescu nu a făcut figurăbunăîn fruntea instituției. Este foarte adevărat că înlocuirea sa din funcție era necesară , însă , atunci când succesorul este mai slab decât predecesorul (istoria ne-a arătat că de cele mai multe ori lucrurile așa se petrec), situația se complică vizibil. Datoritălipsei de conducă tori cu adevărat pragmatici la cârma Prefecturii Vâlcea, județul nostru pare rămas mult în urma celorlalte. Undeva la coadă. Și asta ne va costa teribil în viitor.
Deși pare un personaj „pe treaba lui” – asta ca săfolosesc o expresie ce place tineretului de azi, Radu Renga este, totuși, un tip că ruia îi place sătragăițe și săpunăla cale fel de fel de jocuri de culise. fără sărealizeze că poate fi deconspirat, a luat sub aripa sa protectoare o serie de liberali, ale că ror doleanțe par literăde lege pentru el. Și cum s-ar putea vreodatăcineva îndoi de acest lucru, din moment ce aleșii județeni liberali au vociferat, ședințăde ședință, cu privire la constituirea comisiilor de specialitate, amenințând că vor ataca în contencios? N-ar fi avut atâta glas dacă nu se bazau pe sprijinul necondiționat al prefectului județului. Știau pe ce și cât pot miza și nu au greșit.