România a revenit, din nou, în fruntea clasamentelor mondiale la consumul de alcool. De data aceasta, nu mai e vorba doar de un mit sau de o glumă amară – cifrele confirmă că românii beau mai mult decât locuitorii din Rusia, Germania sau Irlanda.
Un paradox pentru o țară mică, dar cu o mare tradiție în… pahare pline.
Țara unde alcoolul e „tradiție”
De la vinul de la masă, la țuica de început și berea de după, alcoolul e parte din identitatea noastră culturală. În satele românești, dacă refuzi un pahar, pari “supărat”.
Cârciuma rămâne centrul social al comunității, locul unde se discută politica, necazurile și, de multe ori, viitorul. În lipsa alternativelor, băutura devine pretext de comuniune.
„Merg la cârciumă și beu / Până la ultimul leu / Termin banii pe rachie / Apoi beau pe datorie”, cânta Petrică Mîțu Stoian. Și poate că versurile lui nu sunt doar folclor, ci un portret fidel al realității din multe colțuri ale țării.
Prețul mic și accesul ușor
În România, alcoolul e mai ieftin decât aproape oriunde în Uniunea Europeană. O bere costă cât o sticlă de apă plată, iar peste un sfert din băuturile consumate sunt produse artizanal, fără taxe și fără control sanitar.
Țuica de prune și vinul “de casă” se vând la colț de stradă, în peturi, fără ca cineva să clipească.
Stresul și evadarea
După ani de crize, scumpiri și incertitudini, pentru mulți români paharul a devenit o formă de refugiu. Când nu mai ai control asupra propriei vieți, alcoolul pare un calmant accesibil.
Doar că e unul care te distruge încet.
„Hai să bem, să bem, să bem / Până mâine tot ce-avem / Că ne trece-un an din viață / Și ne-mbătrânim la față”, continuă același cântec popular, cu o sinceritate crudă.
Lipsa de educație și prevenție
Statul vorbește despre fumat, dar tace despre alcool. Nu există campanii consistente de prevenire, iar în școli subiectul e inexistent.
Medicii tratează efectele, dar cauzele rămân ignorate. Iar când alcoolul e văzut ca “tradiție”, nu ca problemă, cercul se închide inevitabil.
Alcoolul “invizibil” – cel de acasă
România ocupă primul loc în UE și la producția de alcool artizanal. Țuică, palincă, vin – toate “de casă”.
În multe familii, producția e un ritual: „La noi se făceau sute de litri anual, era o tradiție care strângea toată familia”, povestește un localnic din Vâlcea.
Dar ceea ce nu apare în statistici apare, din păcate, în spitale.
Am ajuns primii nu din întâmplare, ci dintr-un amestec periculos de tradiție, stres, indiferență și lipsă de politici publice.
Nu e o rușine că bem. Rușinea e că nu învățăm nimic din asta.