EXPLOATARE IRAŢIONALĂ. 80 de persoane, printre care şi 22 de copii, din satul Valea Mare, arondat oraşului Berbeşti, judeţul Vâlcea, au rămas izolate, după ce singurul drum a fost rupt de o alunecare de teren provocată de exploatarea cărbunelui. „Între ei şi oraş este acum un hău uriaş. Numai cu elicopterul mai pot fi scoşi oamenii de acolo pentru că altă cale nu au. A existat în trecut un alt drum, însă cei de la Exploatarea Minieră a Cărbunelui Berbeşti (EMC) l-au distrus şi pe acela”, susţine primarul oraşului Berbeşti, Vintilă Chelcea. Drumul comunal 135, lung de 4 kilometri, se întinde de-a lungul carierei Panga Nord, care are o suprafaţă de peste 400 de hectare. Primele fisuri au apărut în luna septembrie a acestui an, când minerii au exploatat lignit până în marginea drumului şi nu au luat nici cea mai mică măsură de securizare a malurilor carierei. Apoi, din motive economice, cei 639 de mineri au intrat în şomaj tehnic, iar exploatare cărbunelui în carieră a fost sistată. „Nefiind consolidate malurile cu sterilul rezultat în urma exploatării, normal că pământul a început să fugă. Toată nenorocirea se întâmplă din cauza exploatării iraţionale a cărbunelui. Nu poţi să sapi la cinci metri distanţă de drum o groapă adâncă de peste 80 de metri cu maluri drepte fără pic de susţinere şi să te aştepţi ca pământul să nu plece”, este de părere primarul din Berbeşti. Reprezentanţii Exploatării Miniere Berbeşti au decis să facă o rută ocolitoare la aproximativ o jumătate de kilometru de drumul afectat, însă şi acesta a fost distrus de alunecări, deşi directorul EMB, Milorad Cumpănăşoiu, dădea asigurări la vremea respectivă că drumul va ţine până la epuizarea zăcământului. „Acum suntem complet izolaţi, la noi nu mai poate ajunge nicio maşină. În sat sunt 22 de copii care trebuie să meargă zilnic la şcoală în oraş, nu au cu ce să ajungă decât pe jos prin pădure. Drumul este desfundat, noroiul trece de genunche, este înfiorător”, se plânge Dumitrana Gheorghe, localnic. În Valea Mare mai sunt 27 de gospodării risipite pe dealuri, din peste 100 câte au fost înainte de 1989, când satul a fost propus pentru strămutare. Politica societăţii de exploatare este ca pe măsură ce frontul de lucru înaintează să negocieze părăsirea zonei cu localnici. Din 27 de familii, doar şapte au negociat condiţiile de strămutare cu miniera, însă acestea nu şi-au primit banii pentru a pleca din satul sub care se află rezerve importante de lignit. „Din iulie am terminat negocierile cu ei şi nici până acum nu mi-au dat banii, 160.000 de lei. Spun să aştept. Cât să aştept? Casa o am pe marginea prăpastiei, oricând se poate prăbuşi. Stau la sora mea până îmi primesc despăgubirile pentru că în casă sunt în pericol”, spune Silviu Bărbulescu. Localnicii care sunt departe de frontul de lucru se chinuie să supravieţuiască în dezastru provocat de rotativa, gigantul, cum îi spun minerii, care scormoneşte măruntaiele pământului în căutarea cărbunelui. „Drumuri nu mai avem, la noi nu ajunge niciun mijloc de transport. Pentru o bucată de pâine mergem câte 5 -6 kilometri pe jos. Numai noi ştim cât este de greu, suntem oameni bătrâni şi dacă tot trebuie să plecăm de ce nu vin să negocieze cu noi şi să le lăsăm cale liberă?”, se întreabă Ilie Dincă, localnic. Comitetul local pentru situaţii de urgenţă monitorizează zona şi caută soluţii pentru construirea unui nou drum într-un loc sigur. Varianta prin pădure pică pentru că este foarte costisitoare, iar scoaterea terenului din circuitul forestier este greoaie.
„Am făcut un plan pentru construirea în regim de urgenţă a unei căi de acces de cca doi km prin satul Amzuleşti. Sperăm că într-o săptămână este gata” – susţine Milorad Cumpănăşoiu, directorul EMC.
CODRUŢA ALEXANDRU