DMG” A trecut și șansa asta
Miercuri, 14 aprilie, s-a consumat și penultima ședință(și șansă) de instanțăla Înalta Curte de Casație și Justiție din România. Nu cunoaștem sentința datăde noul complet de judecată, soluția prefigurându-se a se pronunța în seara aceasta sau mâine dimineață. Oricum, După ce veți citi hotărârea prin care Mircia Gutău și Nicolae Dicu au fost condamnați la executarea pedepsei de trei ani și jumătate în penitenciar, văveți cutremura și văva pieri încrederea în dreptatea Justiției românești. Cei doi judecă tori, care i-au văzut vinovați pe edilii vâlceni, au acționat la comandăpolitică . Primăria Râmnicului trebuia pierdutăde pedeliști, iar Mircia Gutău tras pe linie moartă. Ca și Mona Octavia Muscă , liberala care incomoda pe cine știm cu toții. La ora aceasta nu existăinstanța care să-i tragăla răspundere pe magistrați, iar dacă ea există, este un fel de „Cosa Nostra” intern. Un judecă tor greșește, colegii săi se-adunăși constatăcă prin condamnarea respectivului, ori s-ar crea un precedent periculos pentru fiecare dintre ei, ori se bazeazăpe faptul că indiferent ce decizie ar lua, tot ei sunt cei care se trag singuri la răspundere. Cu alte cuvinte, un circuit închis și deocamdatăde nepătruns pentru oricare altăformă de control asupra lor. Cine-i controleazăpe magistrați? Gândiți-văla judecă torul Florin Costiniu – președintele Secției Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce repede l-a scos din arest soția sa, judecă tor, șefa Asociației Magistraților din România. Corb la corb nu-și scoate ochii!
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAÎIE Șl JUSTIÎIE SECÎIA PENALĂ
Decizia nr.273
Dosar nr. 698/57/2008
Ședința publică din 27 ianuarie 2010
Completul compus din: Ana-Hermina Iancu – Președinte
Alixandri Vasile – Judecă tor
Livia Doina Stanciu – Judecă tor
Magistrat asistent: Corina Vâlcea
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția NaționalăAnticorupție – Serviciul Teritorial Constanța a fost reprezentat de procuror Monica Danciu .
La 11 ianuarie 2010 s-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția NaționalăAnticorupție – Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei penale nr. 39/P din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța – Secția Penalăși pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 11 ianuarie 2010, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 20 ianuarie 2010 și apoi, la 27 ianuarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului de Față ;
în baza lucrărilor din dosar, constatăurmătoarele:
Prin rechizitoriul nr.126/P/2006 din 27 iulie 2006 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția NaționalăAnticorupție – Secția de Combatere a Corupției, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților Gutău Mircea, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzutăde art.254 alin.1 C.pen. raportat !a art.6 din. Legea nr.78/2000 și Dlcu Nicolae, pentru săvârșirea complicității Ia infracțiunea de luare de mită, prevăzutăde art. 26 C.pen., raportat la art. 254 alin. 1 C.pen. și art.6 din Legea nr.78/2000.
În fapt, s-a reținut că inculpatul Gutău Mircia, în calitate de primar al municipiului Râmnicu Vâlcea, a pretins, în perioada aprilie – iulie 2006, de la denunță torul Popescu Constantin, atât direct, cât și prin intermediul inculpatului Dicu Nicolae, suma de 50.000 euro, redusăulterior la 40.000 euro, în scopul îndeplinirii unui act ce intra în sfera atribuțiilor sale de serviciu, respectiv emiterea unui certificat de urbanism în condițiile solicitate de persoana interesată. În sarcina inculpatului Dicu Nicolae s-a reținut că , în calitate de viceprimar al municipiului Râmnicu Vâlcea, în perioada aprilie – iulie 2006, l-a ajutat, prin explicita rea solicitărilor, pe inculpatul Gutău Mircia săpretindăde la numitul Popescu Constantin suma de 50.000 euro, redusăulterior la 40.000 euro, în scopul îndeplinirii unui act ce intra în sfera atribuțiilor de serviciu ale autorului infracțiunii, respectiv emiterea unui certificat de urbanism în condițiile solicitate de persoana interesată, primind pentru sine și pentru autorul infracțiunii suma totalăde 25.000 euro.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr.1316/P/2006, iar ulterior, prin încheierea nr.6281/27.10.2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus strămutarea judecă rii cauzei la Tribunalul Alba, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 4510/90/2006.
Prin încheierea din data de 7 noiembrie 2006, pronunțatăde Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin.3 C.proc.pen.și art.148 lit.f C.proc.pen., menținerea stării de arest a inculpaților.
Curtea de Apel Alba lulia, prin decizia penaiănr.669 din 10 noiembrie 2006, a admis recursurile declarate de inculpații Gutău Mircia și Dicu Nicolae și, în baza art.139 alin.1 C.proc.pen., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestora, cu măsura preventivăa obligării de a nu părăsi țara, prevăzutăde art.1451 C.proc.pen., fărăîncuviințarea instanței de judecată, dispunând, totodată, punerea de îndatăîn libertate a inculpaților.
Prin sentința penalănr.182 din 18 iunie 2007, pronunțatăde Tribunalul Alba, în dosarul nr.4510/90/2006, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedurăpenală, raportat la art. 10 lit. a Cod procedurăpenalăa fost achitat inculpatul Gutău Mircia (fiul lui Gheorghe și Margareta, născut la 27.04.1957 în corn. Satu Mare, jud. Suceava, dom. în Râmnicu -Vâlcea, str. Cpt. D. Mărășeanu, nr. 3, jud. Vâlcea, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, primar al municipiului Râmnicu Vâlcea, că sătorit, fărăantecedente penale, CNP. 1570427384195), de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 254 alin. 1 Cod pena! raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedurăpenală, raportat la art. 10 lit. d Cod procedurăpenalăa fost achitat inculpatul Dicu Nicolae (fiul iui Nicolae și Elena, născut la 12.01.1953 în corn. Stoenești, județul Vâlcea, domiciliat în municipiul Râmnicu Vâlcea, str. Știrbei Vodănr 3, bl P,2, sa B, ap. 18, județul Vâlcea, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, viceprimar al municipiului Râmnicu Vâlcea, că sătorit fără antecedente penale. CNP 1530112384205), de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 254 alin. 1 cod penal raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000, prin înlăturarea dispozițiilor art. 26 cod penal.
A fost revocatămăsura preventivăa obligării de a nu părăsi țara, dispusăFață de cei doi inculpați prin decizia penalănr.669/10 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. 3306/57/2006.
A fost desființatămăsura sechestrului asigurător luatăîn cursul urmăririi penale prin Ordonanța din data de 25.07.2006 cu privire la terenul în supraFață totalăde 805,6 mp, cu destinație pentru construcție, situat administrativ în Râmnicu Vâlcea, str. Straubing nr.158, zona D, nr. cadastral (4904-6108) 1/1, proprietatea inculpatului Dicu Nicolae.
A fost respinsăcererea de obligare a inculpaților la restituirea că tre denunță tor a sumei de 5000 euro.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedurăpenalăcheltuielile judiciare avansate de stat, în faza de urmărire penalăși de judecată, s-a stabilit a rămâne în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța aceastăhotărâre, prima instanță, coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale, cu cele administrate nemijlocit în cursul judecă ții, a reținut o altăsituație de fapt decât cea avutăîn vedere de procuror la momentul trimiterii în judecatăa inculpaților.
Astfel:
– a stabilit inexistența cererii pentru terenul din strada Stoianovici, cerere care, contrar susținerilor acuzării, nu constituia doar o simplăformalitate deoarece, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, mai precis cu dispozițiile art. 15 și art.29 alin.1 din Ordinul 1430/2005 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, pentru emiterea certificatului de urbanism, solicitantul trebuie săformuleze cerere și sădepunăo întreagădocumentație compusădin elementele precizate în actul normativ menționat.
– a reținut că , martorul Popescu Constantin „avea intenția” de a obține în perspectivăun certificat de urbanism pentru terenul din strada Stoianovici, aspect despre care știau doar inculpatul Dicu Nicolae și martorul Toma (angajat al SC ROVIMED SA), care i-a adus inculpatului Dicu Nicolae contractul de vânzare- cumpărare cu privire la teren.
– a mai reținut că , din înregistrările audio- video, care relevădialogul dintre denunță tor și inculpatul Gutău Mircia din data de 6 iulie 2006, rezultărefuzul categoric al inculpatului Gutău Mircia la tentativa denunță torului Popescu Constantin de a oferi mită, acest refuz fiind accentuat prin semnul exclamării, După cuvântul NU, rostit de că tre acesta.
În condițiile în care mita urma săfie datăpentru terenul din strada Stoianovici, nu poate fi explicatădescrierea din starea de fapt din acuzare, privind înțelegerea prealabilăcu privire ia nemulțumirea denunță torului că nu a obținut certificatul de urbanism pentru imobilul din strada Cerna și pentru care era depusăîntreaga documentație pentru obținerea certificatului de urbanism.
– declarațiile celor doi inculpați se coroboreazăși anume că , în data de 5 iulie 2006, După discutarea problemelor de pe ordinea de zi, inculpatul Dicu Nicolae i-a adus coinculpatului Gutău Mircia la cunoștințăfaptul că denunță torul mai deține un teren pe strada Stoianovici, unde intenționa săconstruiască un imobil cu 7 etaje, situație în care inculpatul Gutău a declarat că în zona respectivăse poate construi în condițiile din PUZ (un imobil cu 7 etaje), dar cu acordul vecinilor.
în aceste condiții inculpatul Gutău Mircia a aflat despre intențiile denunță torului de la inculpatul Dicu, că dorește săedifice o construcție pe strada Stoianovici pe 5 iulie 2006, spre deosebire de terenul din strada Cerna pe care nu putea edifica o clădire cu 7 etaje, în final, prima instanțăa stabilit „cu certitudine că sunt lipsite de credibilitate declarațiile denunță torului și că rezultăintenția de răzbunare a acestuia Față de inculpatul Gutău Mircia, prin intermediul coinculpatului Dicu Nicolae cu care era prieten. De altfel, denunță torul s-a folosit de inculpatul Dicu Nicolae pentru că nu a reușit să-l mituiască pe inculpatul Gutău Mircia, nici măcar direct, atunci când a fost la sfârșitul iernii 2006 -în audiențăla inculpat și i-a lăsat pe birou un plic cu bani.
Inculpatul i-a cerut săia plicul și săplece, în caz contrar va anunța organele de pază.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Direcția NaționalăAnticorupție – Serviciul teritorial anticorupție Alba lulia, motive de apel ce se găsesc la filele 5-15 din dosarul nr.4510/90/2006 al Curții de Apel Alba lulia și care au vizat:
– nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond apreciatăde Ministerul Public ca „fiind lovităde nulitate absolută, întrucât au fost încă lcate dispozițiile art.334 Cod procedurăpenalăprivind punerea în discuție a noii încadrări juridice a infracțiunii reținutăîn sarcina inculpatului Dicu Nicolae”.
Astfel, în motivele de apel s-a susținut că , potrivit art. 334 Cod procedurăpenală, „în cazul schimbării încadrării juridice instanța este obligatăsăpunăîn discuție noua încadrare juridică și săatragăatenția inculpatului că are dreptul săcearălăsarea cauzei mai la urmăsau, eventual, amânarea judecă ții, pentru a-și pregăti apărarea, chiar dacă prin schimbarea încadrării s-ar crea inculpatului o situație mai ușoară, or, în cazul de Față , schimbarea încadrării juridice s-a făcut dintr-o formă de participație mai ușoară, respectiv complicitate la infracțiune, în autorat, ceea ce impunea cu atât mai mult, punerea în discuție a schimbării încadrării juridice”, invocându-se în acest sens decizia nr. 1050/24.02.2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală.
– nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe sub aspectul greșitei soluții de achitare dispusăFață de inculpații Gutău Mircia și Dicu Nicoiae,
S-a susținut că „este inadmisibil și total lipsit de cea mai elementarăetică profesionalăca motivarea judecă torului săreprezinte o copie fidelăa concluziilor apărării (practic fiind copiate pasaje din concluziile scrise ale apărătorului inculpatului Dicu Nicolae în motivarea sentinței)”.
Astfel, instanța de fond „a reținut o stare de fapt eronată, și care nu corespunde stării de fapt reținutăîn actul de sesizare a instanței, făcând astfel 6 analizăși o interpretare greșităa probelor”.
S-a susținut de asemenea, că „judecă torul își întemeiazăîntreaga motivare cu privire la inculpatul Gutău Mircia pe lipsa situației premisăa infracțiunii de luare de mită, respectiv împrejurarea ca funcționarul săfie investit prin serviciul al că rui salariat este, cu o solicitare, de regulăscrisă, iar în lipsa unei astfel de investiri, funcționarul nu este ținut săefectueze un act de serviciu”.
Astfel, în mod greșit, instanța de fond a reținut că pentru terenul din strada Stoianovici, denunță torul Popescu Constantin nu avea depusănici o cerere de eliberare a unui certificat de urbanism, context în care inculpatul Gutău Mircia nu avea pentru ce săpretindăsau săprimească i bani sau alte foloase, și conchide prin a aprecia că „infracțiunea nu există”.
– o altăcritică a constat în aceea că instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate în cursul urmăririi penale, dând o valoare probatorie mult mai mare celor administrate în cursul cercetării judecă torești.
În acest sens, s-a solicitat a se avea în vedere plângerea și declarația părții vătămate Popescu Constantin, discuțiile ambientale dintre denunță tor și inculpatul Dicu Nicolae, în ziua de 6 iunie 2006, din incinta restaurantului Hotelului „Măria”, declarația martorului Toma Florin, probe care demonstreazăvinovăția celor doi inculpați. Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Tribunalul Alba și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și, în urma rejudecă rii, pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpaților pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecatăa acestora.
Prin decizia penalănr.179/A 2007 din 10.12.2007, pronunțatăîn dosarul nr. 4510/90/2006, Curtea de Apel Alba lulia – Secția penalăa admis, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedurăpenală, apelul declarat de D.N.A – Serviciul teritorial anticorupție Alba lulia împotriva sentinței penale nr. 182/18.06.2007, pronunțatăde Tribunalul Alba în dosarul nr.4510/90/2006, a desființat sentința penalăatacatăși a dispus | rejudecarea cauzei de că tre Tribunalul Alba.
În motivarea deciziei penale s-a apreciat că , instanța de fond, omițând a pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor într-o nouăîncadrare, mai gravă, a pronunțat o hotărâre lovităde nulitate absolută, situație în care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba.
împotriva deciziei penale nr.179/A/2007 din 10.12.2007, pronunțatăde Curtea de Apei Alba lulia – Secția penală, în dosarul nr.451 0/90/2006 au declarat recurs inculpații.
Prin decizia penalănr.1159 din 28 martie 2008, pronunțatăde înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, în dosarul nr.451 0/90/2006, au fost admise recursurile declarate de inculpații Gutău Mircia și Dicu Nicolae împotriva deciziei penale nr. 179/A/1 0.12. 2007 a Curții de Apel Alba lulia – Secția penală, a fost casatădecizia penalăatacatăși s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Alba lulia, pentru soluționarea pe fond a apelului declarat de D. N. A -Serviciul teritorial anticorupție Alba lulia, împotriva sentinței penale nr. 1 82/1 8.06.2007 a Tribunalului Alba.
Cauza a fost reînregistratăla Curtea de Apel Alba lulia – Secția Penalăsub nr. 698/57/2008, iar în cursul rejudecă rii apelului, prin încheierea nr. 1876 din data de 28.10.2008, pronunțatăde înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, în dosarul nr.7971/1/2008, a fost admisăcererea formulatăde inculpatul Gutău Mircia și s-a dispus strămutarea judecă rii cauzei de la Curtea de Apel Alba lulia, la Curtea de Apel Constanța, menținându-se actele îndeplinite.
Cu prilejul susținerii motivelor de apel în fața Curții de Apel Constanța, reprezentantul Ministerului Public a declarat că înțelege săcritice hotărârea primei instanțe doar cu privire la greșita achitare a inculpaților, solicitând săse admităapelul, săse constate că în cauzăsunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților Gutău Mircia și Dicu Nicolae și, pe cale de consecință, condamnarea acestora.
Prin decizia penalănr.39/P din 10 aprilie 2009, pronunțatăîn dosarul nr.698/57/2008, Curtea de Apel Constanța – Secția penalăși pentru cauze penale cu minori și de familie a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de Direcția NaționalăAnticorupție -Serviciul teritorial anticorupție Alba lulia împotriva sentinței penale nr.182 din 18 iunie 2007, pronunțatăde Tribunalul Alba în dosarul nr.451 0/90/2006, privind pe inculpații Gutău Mircia și Dicu Nicolae.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:
Analizând cauza din perspectiva dispozițiilor cuprinse în art.52 Cod procedurăpenală, instanța de fond, în mod corect, a constatat că ansamblul probator administrat nu este în măsurăsărăstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiazăinculpații.
De asemenea, situația de fapt avutăîn vedere de prima instanțăeste una corectă, evenimentele derulându-se în modalitatea prezentatăde cei doi inculpați în declarațiile pe care s-au dat și confirmate de declarațiile martorilor Torna Florin, Rădulescu Măria, Stănescu Gheorghe și Teodosie Filip, cât și cu actele emise de autoritățile locale privind modalitatea de rezolvare a solicitărilor denunță torului.
Trecând la analiza elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzutăde art. 254 alin. 1 Cod penal, instanța de apel a reținut că pentru a fi conturatălatura obiectivăa acestei infracțiuni este absolut necesar ca actul pentru a că rei îndeplinire/neîndeplinire, funcționarul pretinde/primește bani sau foloase săfacă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale acestuia, adică săfie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu. Aceastăcerințăare o importanțăhotărâtoare pentru existența infracțiunii de luare de mită, deoarece, fiind vorba de o infracțiune de serviciu ea nu poate fi reținutăîn sarcina unui funcționar, decât în cazul încă lcă rii unei obligații ce intrăîn competența sa de serviciu.
Cât privește latura subiectivăa infracțiunii, s-a constatat că „aceasta se săvârșește cu intenție directă, pentru că făptuitorul realizeazăcă primind banii sau foloasele, nu i se cuvin și totuși el le primește, le acceptăși le pretinde”.
În deplin acord cu prima instanță, curtea de apel a reținut că , „în mod obligatoriu, cerința esențialăpentru întrunirea elementelor materiale ale infracțiunii de luare de mităeste aceea ca funcționarul respectiv săfie investit cu o solicitare scrisăde că tre o persoanăpentru întocmirea atribuțiilor de serviciu. În lipsa unei astfel de investiri, funcționarul nu este ținut săefectueze un act de serviciu, iar obligațiile sale capătăconsistențănumai După momentul investirii cu cererea solicitantului”,
Cum din documentația aflatăla dosar rezultăcă cererea SC „ROVIMET” SA pentru obținerea certificatului de urbanism pentru terenul din str. Gabriel Stoianovici nr.3, a fost depusăpe data 1 august 2006, După arestarea celor doi inculpați, nefiind astfel îndeplinite cerințele ce decurg din art. 15 și art. 29 din Ordinul nr. 1430/2005j,privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, instanța de apel a stabilit că „susținerea denunță torului în sensul că sumele de bani oferite inculpatului Dicu Nicolae, în vederea obținerii PUZ-ului și PUD-ului pentru aceastăstradă, este nesinceră.
în aceste condiții, inculpatul Gutău Mircia, nediscutând niciodatăcu Popescu Constantin despre acest teren, nu avea pentru ce săpretindă, săprimească bani sau foloase, nici direct și nici prin intermediul lui Dicu Nicolae, neexistând actul determinat ce ar fi intrat în sfera atribuțiilor sale de serviciu, astfel că nu a comis infracțiunea de luare de mită, întrucât aceasta nu există”.
Inculpatul Gutău Mircia, nefiind autorul infracțiunii de luare de mită, instanța de apel a concluzionat că nu poate exista nici complicitatea la aceastăinfracțiune, care nu a fost dovedită, sub nicio formă , în cauză.
Mai mult decât atât, asemeni instanței de fond, instanța de control judiciar a evidențiat faptul că banii primiți de inculpatul Dicu Nicolae au constituit, în realitate, un împrumut din partea unui vechi prieten.
Chiar dacă , în final, instanța de apel a admis că s-au administrat și probe în sprijinul incriminării, a conchis că acestea nu sunt suficiente pentru înfrângerea prezumției de nevinovăție a inculpaților, astfel că , în mod corect, aceștia au fost achitați.
Împotriva deciziei penale sus-arătate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția NaționalăAnticorupție – Serviciul teritorial Constanta, care a criticat greșita achitare a celor doi inculpați, apreciind că , în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.18 C.proc.pen.
În susținerea recursului, reprezentantul Ministerului Public a învederat faptul că soluția de achitare pronunțatăde prima instanțăși menținută de instanța de apel s-a întemeiat doar pe declarațiile inculpaților, confirmate în opinia ambelor instanțe, de declarațiile a patru martori, fiind înlăturate nejustificat, din operațiunea de evaluare a probatoriului administrat în cauză, celelalte declarații ale martorilor și înregistrările video și audio realizate în condiții de legalitate.
În opinia Direcției Naționale Anticorupție, împrejurarea reținutăde instanțe, conform că reia Dicu Nicolae ar fi primit sumele de 5000 euro și, respectiv, 20.000 euro cu titlu de împrumut de la martorul denunță tor Popescu Constantin, este în flagrantăcontradicție cu probele aflate la dosarul cauzei, din care rezultă, fărăechivoc, vinovăția inculpaților pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public a susținut că în cauzăeste îndeplinităcondiția „situației :premisă”, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, textul de lege impunând ca actul pe care-l negociazăfuncționarul, săfacă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale acestuia.
Cum, în speță, sumele de bani că rei au fost pretinse pentru eliberarea unui certificat de urbanism, între cei doi inculpați existând o înțelegere, reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.182 din 18 iunie 2007 a Tribunalului Alba și a deciziei penale nr.39/P din 10 aprilie 2004 a Curții de Apel Constanța -Secția penalăsi pentru cauze penale cu minori și de familie și, în rejudecare, condamnarea inculpatului Gutău Mircia pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mităprevăzutăde art.254 alin.1 C.pen., raportat la art.6 din Legea nr. 78/2000 și a inculpatului Dicu Nicolae pentru complicitate la infracțiunea de luare de mităprevăzutăde art.26 C.pen, raportat la art.254 alin.1 C.pen. combinat cu art.6 din Legea nr.78/2000.
La termenul din data de 9 noiembrie 2009, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art.38514 alin.11 C.proc.pen., având, pe de o parte, obligația de a proceda la ascultarea inculpaților prezenți, motivat de împrejurarea că ambele instanțe (de fond și apel) nu au pronunțat împotriva acestora o hotărâre de condamnare, iar pe de altăparte, în respectarea și a dispozițiilor art.70 alin.2 C.proc.pen., le-a adus la cunoștințăinculpaților faptul că au dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-la totodatăatenția că ceea ce declara poate fi folosit și împotriva lor, ambii inculpați prevalându-se de dreptul la tăcere (a se vedea încheierea de la fila 24 dosar recurs), drept asupra exercitării că ruia nu au revenit pânăla finalizarea cercetărilor în prezenta cauză.
De altfel, în cauzele Saunders contra Regatului Unit și O’Halloran și Francis contra Regatului Unit, Curtea Europeanăa Drepturilor Omului a arătat că „deși nu este menționat, în mod expres, în art.6 din Convenție, dreptul la tăcere și una din componentele sale, și anume dreptul de a nu contribui la propria acuzare, constituie unul dintre standardele internaționale larg recunoscute, care au stat la baza noțiunii de „proces echitabil” consacratăde art.6 din Convenție. Dreptul la tăcere și dreptul de a nu contribui la propria acuzare sunt drepturi absolute.