Criza actualăa scos din luptăuninominalii. Cifrele de tot felul, procentele urcând și coborând După o schemăcare scapătuturor, par săfacă inutilăintrarea personalităților în cursa electorală. Maneliștii, oamenii de culturăatrași de partide, candidații noi, toți au neșansa de a fi concurați de criza mondială. Întregul lor farmec s-a șters. Au, totuși, un pic de noroc. Dacă data alegerilor era fixatăîn octombrie, am fi avut o campanie electoralăde toată groaza. Și așa, în caz că piețele financiare nu se calmează, politicienii vor avea o problemăde comunicare. Cetățeanul este atent la cursul euro, la dobânzi, la chestiuni strict economice, mai mult decât la evenimentele politice. În plină dezbatere, votul deputaților privind majorarea salariilor profesorilor face o primăvictimă. Premierul l-a demis pe ministrul Educației.
Tânărul însurățel, la trei zile După că sătorie, se trezește fără funcție. El este cel care a votat pentru în Parlament și apoi a declarat că este împotrivă. Pierde ceva guvernul și în special PNL prin debarcarea acestui tânăr om politic? Poate ar fi trebuit demis când a spus că pe steagul UE sunt 26 de stele. În realitate sunt 12, dar ministrul s-a scuzat spunând că așa i-a spus un consilier de-al său. Atunci trebuia eliminat, ca unul dintre demnitarii foarte slab pregătiți. Dar calitatea oamenilor din actualul guvern este o temăcomplexă. Meritădiscutat fiecare caz în parte. În jur de un an și jumătate a trecut de la instalarea în funcție a cabinetului numit Tăriceanu II. În timpul acesta a pierdut, rând pe rând, vreo șase miniștri. Marko Bela a dat tonul, demisionând discret, dar prompt, După ce electoratul partidului propriu a votat masiv împotriva recomandărilor sale. Ceilalți au părăsit în ultimăinstanțăguvernul, fie din pricina problemelor cu justiția, de exemplu Paul Păcuraru, fie complet depășiți de cerințele postului ministerial, cum a fost cazul ministrului Cioroianu. În fine, au existat și miniștri care au reușit săcombine problemele în justiție cu incompetența agresivăși nerușinată, cum au fost Remeș sau Chiuariu. Ultimul pe lista asta este Adomniței.
Acesta nu are vreo problemăcu justiția; deci ar intra alături de Cioroianu în categoria miniștrilor aerieni. Ultimul episod care pare săfi provocat, într-un final, înlăturarea ministrului s-a petrecut în legăturăcu legea de creștere cu 50% a salariilor din învățământ. Aici Adomniței a reușit performanța de a critica legea, a vota pentru ea, și apoi a critica votarea ei. Spre deosebire de ceilalți (chiar și domnii Chiuariu sau Remeș), Adomniței nu a fost pus în situația de a demisiona, ci a fost dat foarte sec afarădin cabinet. Acum, demiterea ministrului Educației, Cristian Adomniței este un fapt petrecut. Măsura vine ca o împlinire a realității umilitoare, fiind singura demitere de până acum. Pentru ceilalți miniștri ratați din Guvernul Tăriceanu II, s-a preferat obligarea lor la prezentarea demisiei. Destituirea omului de curte al moldoveanului oligarh liberal Relu Fenechiu s-a produs pentru că , se spune, acesta, în înțelegere cu PSD, știa de mult despre majorarea cu 50 la sutăa salariilor profesorilor, dar a tăcut. Totuși, motivul demiterii este fariseic. Dacă e vorba de fraternizarea cu PSD, premierul ar trebui săse punăprimul în fruntea listei și săse demităsingur, ba chiar săse și auto-excludădin PNL. El s-a dat de gol, pentru că și-a pedepsit ministrul pentru fapte pe care partidul său le comite de un an de zile, adică exact „fraternizări” cu inamicul ideologic, PSD. Adică , vezi bine, Adomniței a fraternizat pe barba lui și în timpul lui liber, cum ar veni, dar fără acceptul conducerii PNL.
Vorba aia, trădare, trădare, dar s-o știm și noi. Cioroianu, Remeș, Chiuariu sau chiar Păcuraru, toți acești miniștri n-au avut nici un fel de probleme cu premierul pentru a rămâne în post, chiar și atunci când scandalurile se țineau lanț și prestația lor era jalnică sau, După orice normăde bun-simț, inacceptabilă. Ideea că Tăriceanu a devenit brusc foarte intransigent cu membrii propriului cabinet este foarte dificil de crezut. Adomniței n-a fost dat afarădin cauza votului în favoarea măririi salariilor profesorilor, ci pentru că l-a enervat pe Tăriceanu că s-a dus la nuntăcu elicopterul. Ar avea și oarecare logică . că tot e vorba de elicoptere, îmi amintesc eu prost sau junele Chiuariu s-a dus, undeva, în Suceava, la fostul său liceu, tot cu un elicopter plătit din banul public? Atunci consecventul Tăriceanu nu a comentat că fapta ar trebui pedepsită, ba din contră, l-a ținut și-l ține în continuare pe mititel în brațe.
De ce nu l-a demis și pe ministrul sănătății Nicolăescu, că ci și el a votat pentru mărirea salariilor? De ce nu i-a sancționat și pe chiulăul de Crin Antonescu și pe toți ceilalți care au votat „pentru” sau care au chiulit de la vot? De ce nu l-a demis pe Bogdan Olteanu care, ca un laș ce este, a fugit de conducerea ședinței și pe Voicu – ministrul în Relația cu Parlamentul sau pe Cristian David – ministrul MIRA? Liberalii, După ce au hotărât „in corpore” săle facă românilor pomeni electorale, acum premierul face pe durul. Tardiv. Nu că îl apreciez pe Adomniței, dar în urma demisului va veni alt slugarnic care va face tot ceea ce îi impun șefii. Și asta pentru câteva săptămâni. Tot ce s-a făcut în țara asta a avut substrat politic. De aceea s-a dus România de râpă. De 18 ani, toți guvernanții își îmbogățesc conturile și se bat cu pumnul în piept că vor binele țării. Totul în van.
NB – că tot vorbeam de parlamentarism de operetă, am aflat că Bogdan Olteanu – președintele Camerei Deputaților a amenințat că va închide pur și simplu sesiunea, dacă se mai voteazăașa ceva. Cu alte cuvinte, „Parlamentul sunt eu”. Apropo de Olteanu, dacă un prost ca ăsta poate fi în stare săamenințe cu lovitura de stat și sănu fie trimis în „mă-sa”, înseamnă că cineva cu un pic de sprijin chiar poate da o loviturăde stat în România și sănu bage nimeni de seamă! Oare a vrut săfie spiritual junele penelist sau a vorbit pe bune?