Încet, încet, planul secret pentru susținerea PNL în Parlament de că tre PSD se dăîn vileag. Misterele încep săse descopere și deja se știe că între PSD (la cererea lui Iliescu) și PNL existăo înțelegere secretăscrisă, privind evitarea orică rei moțiuni de cenzurăpână la sfârșitul mandatului. În schimb PNL a răspuns adoptând toate legile de stânga, inclusiv pomenile electorale ale social democraților români.
Tăriceanu s-a aliat cu Iliescu în aprilie 2007, contrar orică ror principii liberale, singur și nesilit de nimeni și a participat, cu zel, la suspendarea președintelui Băsescu. Guvernul Tăriceanu II a considerat bugetul public un buget electoral și a declanșat cursa nesfârșităa pomenilor electorale. Premierul a cedat, cu plăcere, până acum, orică rui șantaj al PSD, săpându-și singur groapa. Garantul înțelegerii secrete, s-a constituit Ion Iliescu care nu a permis, sub amenințarea demisiei din PSD, sănu se respecte înțelegerea încheiatăde el, prin Viorel Hrebenciuc. O anexăa pactului o reprezintăformarea unui guvern sub conducerea lui Mircea Geoană, După alegerile din noiembrie 2008, cu atribuirea de patru ministere și chiar a unui post de viceprim-ministru pentru falitul Tăriceanu.
De acum, totul este clar. PSD a că zut în capcana Iliescu-Tăriceanu și, spre răul lor, au trimis apăla moarăPD-L. Nesusținând formula radicalăa unei moțiuni de cenzurăanti-Tăriceanu, pesediștii au fost arătați electoratului ca fiind dubioși și din punctul de vedere a susținerii măririi salariilor profesorilor. Revendică rile sunt de stânga, PSD este de stânga deci cererea de mărire i se potrivea mănușă. Dar cum în România ideologia este o chestiune relativă, PD-L a preluat din mers cauza salariilor și defileazăsub stindardul ei mai abitir ca stânga însă și. Totodată, președintele Băsescu s-a ridicat deasupra nevertebratelor lacome și iresponsabile care alcă tuiesc guvernul cu tot ce ține de el: regii autonome, servicii descentralizate, acea parte a parlamentului care a susținut guvernul („cei 322”), etc . Românii, atât cei care în mod just cer salarii mai mari cât și cei care nu cer dar așteaptăpomana, ar trebui săvadăîn atitudinea președintelui, realism și hotărâre. Nici un partid politic și nici un guvern de până acum n-a vrut să-și punălațul de gât în problema salarizării echitabile.
Motivul? Pentru a echilibra salarizarea din sfera publică (a bugetarilor) ar trebui săse umble la privilegiile salariale ale unor categorii socio-profesionale servile și serviabile în același timp. Când ai la mâna ta astfel de oameni, cum să-i aduci la normalitate din punct de vedere al veniturilor salariale, fără a ți-i face dușmani? Susținând respectarea Constituției și a Legilor Îării, PD-L a reușit, prin prestația sa și a președintelui țării, săse impunăca adevăratul susținător al creșterii salariilor pentru profesori, medici și funcționari publici. Deși majoritatea social-democraților își dau seama de situația lor precară, pactul și amenințarea lui Iliescu cu demisia, pun partidul roșu în cea mai penibilăsituație de până acum, în fața electoratului. Primele reacții au și apărut: Theodor Stolojan conduce în topul premierilor, ceea ce înseamnă că trendul este acum favorabil portocaliilor. Dușul rece aplicat de președintele Băsescu prin care, conform Constituției, numirea noului premier este de competența sa și mențiunea că nu va numi ca premier o persoanăcare a tratat și trateazăneoficial cu oligarhii și mogulii, a adus disperare și depresie în tabăra Tăriceanu – Geoană.
Acum, profesorii, de obicei de stânga, văd clar că PSD este un partid legat de interesele oligarhice, că ideologia de stânga afirmatăeste doar pentru uzul public și că acest partid, oricând va colabora cu „moșierii și oligarhii capitalismului”, vorba lui Ion Ilici Iliescu. În popor existăo vorbăcare spune: „Eu te-am făcut, eu te omor” și, După cum se vede, acest lucru l-a făcut președintele onorific Iliescu cu PSD. Deși nu credeam, dar, în curând, vom asculta scâncetul pretinșilor social-democrați. Liberalii, însă , se scufundăîn cel mai negru coșmar al lor. Se opun creșterii salariilor în temeiul unei responsabilități pe care însă nu o mai pot clama După numeroasele dezvăluiri referitoare la banii drenați de la bugetul de stat pentru clientela politică . DeocamdatăPNL este la 18%, dar perioada următoare i-ar putea duce serios în jos. Dacă Patriciu era un liberal autentic, nu se alia sub nici un motiv cu Ion Iliescu. Tuturor ne este clar că Tăriceanu s-a răzgândit sămai demisioneze la comanda lui Patriciu, dovedind că este subordonatul său și al banilor lui cu miros de petrol.
După cum se vede, pentru satisfacerea intereselor personale, Patriciu a sacrificat, fără scrupule, întreg partidul liberal. Racilăeste în trufia lui Tăriceanu care preferăsă-i lustruiască cizmele pesedistului Geoană, decât săcolaboreze cu președintele țării.