Traian Băescu a ținut, marți, 20 noiembrie 2007, la Pitești, o conferințăde presă axată, în principal, pe tema referendumului pentru votul uninominal. Varianta de vot prezentatăde președinte seamănăcu cea pentru alegerea primarului și a președintelui României. Traian Băsescu a vorbit, însă , și despre hibele pe care le are varianta alternativăpropusăde Asociația Pro Democrația care, de curând, a fost asumatăde Guvernul României. Declarația sa de presă a vizat și clasa politică actuală, care, în opinia sa, nu au reușit săfie deloc solidarăcu nevoile cetățenilor, dând dovadăde iresponsabiliate și nepăsare vizavi de problemele românilor. El a mărturisit că nu poate săfie solidar cu Guvernul Românei atâta timp cât șeful executivului a pus mai sus interesele lui Dinu Patriciu mai presus de cele ale cetățenilor țării. Traian Băsescu a spus că cel mai mare eșec al perioadei de tranziție este legatăde continua depreciere a încrederii românilor în parlamentari, datoritălegilor ineficiente date de aceștia. În ceea ce privește votul uninominal, șeful statului a precizat că acesta este singurul sistem de vot care poate conduce la reformarea și responsibilizarea adevăratăa clasei politice. Menționăm că la acest eveniment au participat și redactorii VOCEA VÂLCII, singura publicație vâlceană prezentăla întâlnirea cu președintele țării de la Pitești.
„Redobândirea încrederii în clasa politică este importantă”
„Aș vrea săprecizez de la bun început că nu este un referendum organizat în favoarea clasei politice, a politicienilor sau a președintelui României. Organizarea acestui referendum răspunde unei dorințe a românilor de a-și alege altfel politicienii, iar obligația mea ca șef al statului este săutilizez pârghiile constituționale și legale pentru a le da românilor posibilitatea săse exprime asupra modului în care doresc săîși aleagăreprezentanții în Parlamentul României. Cu siguranțăvăeste cunoscut faptul că românii sunt nemulțumiți de clasa politică în general și în mod deosebit de elita clasei politice pe care o reprezintămembrii Parlamentului României. Cu siguranțănu de fiecare dintre ei, probabil sunt membri ai parlamentului care sunt apreciați de electorat, dar în marea majoritate a componenților Senatului și Camerei Deputaților aceștia nu sunt susținuți direct de electoratul român. Din acest motiv am că utat săle dau românilor posibilitatea, în măsura prevederilor constituționale cu certitudine, de a se exprima și de a decide modul în care doresc săîși selecteze oamenii care îi reprezintăsau îi vor reprezenta în Parlamentul României. Obiectivele unei astfel de acțiuni, organizarea unui referendum cu privire la modul de alegere a parlamentarilor, a senatorilor și deputaților sunt două . Unul este reformarea clasei politice și cel de-al doilea este redobândirea încrederii în elita politică din România. Cu siguranțăfoarte mulți români au sentimentul că politicienii nu îi reprezintăcorespunzător, în mod deosebit politicienii din parlament. Aici trebuie spus însă că eu nu sunt unul dintre aceia care văd numai partea rea a actualei clase politice și consider că este de datoria mea săevidențiez și bunele și relele și sătrag o concluzie cu privire la necesitatea reformă rii clasei politice. Plecând de la ceea ce a făcut bun clasa politică în acești 17 ani de tranziție, trebuie spus faptul că sunt câteva elemente esențiale de care va depinde în continuare viața noastră, și anume este un succes al clasei politice din acești 17 ani faptul că în România s-a introdus un sistem democratic, ce a permis alternanța la putere. Și acest lucru este un merit care trebuie recunoscut clasei politice actuale” – a spus Traian Băesescu.
„Clasa politică a dat românilor sentimentul că nu contează”
„Au fost create condiții pentru ca societatea civilăsăse manifeste și se manifestăatât cât poate și atât cât are capacitatea săse manfieste, fie că vorbim de ONG-uri, fie că vorbim de sindicate. Au fost create condiții săexiste o presă liberăși presa își ia libertate atât cât dorește ea în raport cu politicienii și în raport cu patronii de presă . De asemenea nu putem sănu recunoaștem faptul că în acești 17 ani această clasăpolitică a susținut și a reușit sărealizeze în România o economie de piațăfuncțională, cu toate elementele critice care se pot aduce proceselor de privatizare. Dar fondul problemei este realitatea unei economii de piață. Nu în ultimul rând aș menționa la categoria succese ale actualei clase politice faptul că România a intrat în NATO și, în sfârșit, menționez succesul de a avea țara intratăîn UE. Iatăcâteva elemente care în opinia mea se constituie în succese ale clasei politice. În aceeași măsurătrebuie discutate și eșecurile clasei politice actuale. Și aș menționa câteva dintre acestea. În primul rând insatisfacția românilor pentru modul cum funcționeazăinstituțiile statului; birocrație excesivă; corupție la nivelul multora dintre instituțiile statului; ineficiențăîn rezolvarea problemelor cetățeanului. Acesta este un eșec mare al clasei politice. Nu s-a îngrijit, nu a avut forțăsăfacă săfuncționeze instituțiile statului. Aici aș face o paranteză, toate încercă rile mele de a face din instituțiile centrale ale statului instituții funcționale, și acest efort a fost unul continuu în acești primi trei ani de mandat, s-au izbit de răspunsuri arogante, de refuzul de modernizare a instituțiilor și de foarte multe ori de ideea că președintele se amestecă , ca și cum președintele emitea legi, decrete și hotărâri de guvern. Pur și simplu m-am limitat la obligația constituționalăde a semnala nefuncționarea instituțiilor statului, fie că a fost vorba de guvern, fie că a fost vorba de justiție sau de parlament, și multe alte instituții, ministere ș.a.m.d.
Un alt eșec major, care mi se pare cel mai periculos, un eșec major al clasei politice a fost acela că a creat românilor sentimentul că ei nu contează. Este exact sentimentul pe care românii îl aveau înainte de revoluție. Foarte mulți români au început săse resemneze, apreciind că părerea lor nu conteazăși nu este luatăîn considerație. Este un eșec mare al clasei politice, care nu a reușit săcreeze românilor sentimentul că sunt coparticipanți la decizie, că parlamentarii se consultă cu românii din circumscripția lor electoralăși îi reprezintăîn parlament. Acest lucru este un eșec greu de surmontat și vor trebui ani pentru a se redobândi încrederea românilor în sistemul politic și în politicieni” – a mai spus Traian Băescu.
„Politicienii se conduc După ideologia banului”
„Un alt eșec major este legat de alianțele transpartinice, care au o singurăideologie, ideologia banului și a intereselor de grup. Aceste alianțe transpartinice nu țin cont de ideologii de partid, ci doar de interese, și ele rămân constante, consecvente, indiferent de alternanța la putere. Nu vreau săfie nici un fel de atacuri la o persoanăsau la o alta, la o companie sau la alta, dar fac apel la memoria dumneavoastrăpentru a constata companii susținute de oamenii politici, de guverne, indiferent cine s-a aflat la putere, fie că au fost companii din domeniul energetic, din petrol, din construcții sau din multe alte domenii de activitate. Acestea sunt probe că funcționeazăideologia banului, care și-a creat o clientelăpolitico-economică ce nu ține cont nici de interesele oamenilor, nici de interesele economiei în ansamblul ei. Îin cont doar de interesele câtorva politicieni. Mai mult decât atât, acest fenomen care traverseazămulte din partide este un fenomen care afecteazăîn mod grav decizia politică la nivelul partidelor, orientări ale partidelor, pentru că oameni de la vârful partidelor sunt cei implicați în acest fenomen al ideologiei banului, care traverseazămai multe partide politice. Deciziile lor în interesul clientelei afecteazădeciziile partidelor politice și în acest moment în România aveți cea mai curatăpozăa acestei realități: un guvern cu 20% susținere oficialăeste de fapt susținut de partide care ar trebui săfie în opoziție, partide care se declarăîn opoziție, dar când vine momentul votului conducă torii lor știu cum săle dirijeze votul pentru ca interesul legat de ideologia banului săfie prioritatea zero în decizia politică . Acest fenomen trebuie curmat atât de repede cât se poate, pentru că el afecteazăviațăde zi cu zi a românilor, chiar dacă ei nu realizeazăacest lucru, pentru că nu îi la contactul cu fiecare român acest fenomen, afecteazădecizia pe termen mediu și lung a partidelor, atâta timp cât stâlpii acestei ideologii a banului vor fi deținători ai puterii politice în parlament și capabili săinfluențeze votul grupurilor parlamentare a partidelor. Acest fenomen influențeazădeciziile guvernamentale, influențeazămodul cum voteazăparlamentul în ansamblul său. Fenomenul afecteazăacum viața de zi cu zi, dar riscul este ca pe termen mediu și lung acest fenomen săafecteze evoluția de ansamblu a României, prin nevalorificarea șansei de a fi stat membru al UE. Fac precizarea: nevalorificarea șansei în folosul celor 22 de milioane, pentru că în folosul celor care au ca ideologie ideologia banului șansa va fi valorificată, dar prea puțin pentru cei 22 de milioane. Un alt eșec notabil al clasei politice este legat de situația din sănătate, unde, mergând în orice spital, deși alocațiile bugetare au crescut foarte mult în ultimii ani, situația s-a înrăutățit. Mergeți în spitale, priviți la eșecurile sau întreruperile în finanțarea programelor naționale, programul pentru diabet sau întreruperea finanțărilor sau a asigurării cu medicamente a programului pentru cancer. Un alt eșec major al actualei clase politice este legat de incapacitatea de a genera o strategie pentru agricultură. Șansa pe care România o are de a fi unul din marii producă tori agricoli și unul din marii furnizori de producție alimentarănu a putut fi valorificată, pentru că la fel ca și în cazul situației din sănătate interesele de grup au fost cu totul altele decât interesul național, iar clasa politică nu a ezitat săîși adopte deciziile în acord cu interesele de grup și nu cu interesul național sau cu interesul oamenilor din mediul rural” – a precizat președintele țării.
Încrederea în parlamentari s-a depreciat, crede Traian Băsescu
„În sfârșit, indiscutabil, cel mai mare eșec al perioadei de tranziție este legat de continua depreciere a încrederii românilor în parlament. V-aș aduce aminte legislatura „92-„96, când încrederea românilor în parlament era undeva în jurul a 50%, încredere care s-a depreciat în „96-2000, s-a mai depreciat o datăîn 2000-2004 și acum a ajuns la cel mai scă zut nivel pe care vreodatăîncrederea românilor l-a avut în parlament. Privind în orice cercetare sociologică veți constata că nivelul de încredere a românilor în instituția garant a democrației se situeazăundeva între 16% la 20%. Acest lucru a fost posibil datorităacțiunilor permanente ale parlamentarilor, a modului cum se comportăla parlament, a legilor pe care le inițiază, a lipsei de respect pentru interesul public în promovarea de legi care sunt destinate săservească aceeași clientelăeconomică și politică despre care văvorbeam și care este definitiv înrădăcinatăîn această clasăpolitică . Toate aceste lucruri reclamăo schimbare consistentăîn raporturile dintre elita clasei politice și cetățeni. Trebuie restabilite raporturile de încredere și, de ce nu, de solidaritate între clasa politică , elita clasei politice și cetățeni. Politicienii nu mai pot rămâne nesolidari, desprinși de realitățile poporului român. Au obligația săgăsească formula de a se reîntoarce la poporul pe care îl reprezintă. Adesea, pentru că veni vorba de solidaritate, au fost comentatori, au fost politicieni care au vorbit de lipsa mea de solidaritate fațăde guvern și fațăde parlament. Cu siguranțăsunt un om politic care provine din această clasăpolitică , dar niciodatănu am fost parte a aranjamentelor din interiorul clasei politice, niciodatănu am fost parte a celor care au susținut politicianismul transpartinic, bazat pe ideologia banului. Nu am fost parte a acestui sistem. Din acest motiv nu măsimt obligat săfiu solidar cu nimeni altcineva decât cu românii. Cu guvernul nu am cum săfiu solidar atâta timp cât adesea decizii fundamentale au fost luate în afara guvernului și fărăconsultarea cu președintele României, ci în urma consultării cu Dinu Patriciu. El stabilea când se fac alegeri anticipate, când nu și multe altele. Nu pot săfiu solidar cu un guvern care a fost adus la putere sub sloganul «Dreptate și Adevăr» și la nici șase luni chiar șeful guvernului încerca săo convingăpe Monica Macovei săvadăce se face cu dosarul domnului Patriciu, încerca săfacă intervenții la procurorul general și, mai mult decât atât, își permitea, făcând desigur o confuzie, sătrimităbilețele parfumate și președintelui României pentru a interveni cumva în favoarea prietenului Patriciu. Nu am cum săfiu solidar cu un astfel de guvern. Nu am cum săfiu solidar cu un guvern care are nu mai puțin de cinci miniștri în atenția procurorilor: Codruț Șereș, domnul Nagy, domnul Remeș, domnul Păcuraru, domnul Chiuariu, cinci miniștri ai cabinetului domnului Tăriceanu. Nu îmi poate cere nimeni solidaritate cu un astfel de cabinet. Nu îmi poate cere nimeni solidaritate cu un cabinet care emite ordonanțe de urgențăpentru a scoate de sub incidența legii miniștrii, proprii miniștri, un cabinet în care ministrul de justiție, chemat în fața procurorilor, inițiazăo ordonanțăde urgențăpe care premierul și tot cabinetul o adoptăși sunt scoși de sub incidența legii. Nu am cum sa fiu solidar cu un guvern care face țăndări politica externăa României, din incompetențăsau din interese care nu sunt și interesele pe termen mediu și lung ale acestei țări. Solidaritatea cu parlamentul de asemenea am pus-o sub semnul întrebării și este greu săfii solidar cu un parlament în care atunci când prezinți raportul de condamnare a comunismului se întâmplăce s-a întâmplat pe 18 decembrie 2006. Nu am cum săfiu solidar cu un parlament care în martie, pe 5 și 6 martie, s-a angajat în fața mea și a românilor că pânăla 30 iunie vom legea votului uninominal trimisăla promulgare, iar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Nu am cum săfiu solidar cu un parlament care continuu emite legi pentru clientela politică , modifică Codul Penal pentru a-i proteja pe toți cei care au comis infracțiuni. Iatăo serie întreagăde motive care demonstreazăcă niciun președinte ales nu poate fi solidar cu o asemenea clasăpolitică , cu o asemenea elităa clasei politice” – a afirmat Traian Băsescu.