Cine cunoaşte istoria postbelică a României înţelege foarte uşor mahalaua “politicienilor” de azi, scandalurile frecvente făcute pentru influenţarea electoratului dornic de circ, din lipsă de suficientă pâine. Atunci: bătăi, răngi şi gloanţe-n cap, închisoare, critică “constructiv-manuală”, mojicie, stalinism, distrugere. Azi: critică perfidă şi inutilă, mojicie, bolşevism pur dar vopsit, frăţie subterană şi distrugere. Numai naivii pot crede că politicienii sunt inamici, situaţi în tabere diferite. Toţi sunt precum grupul de lei care, se mai “atacă”, în timp ce devorează acelaşi stârv cald (România şi românii). Mulţi sunt aceia care au înţeles acest adevăr iar reacţia electoratului, la proasta calitate a clasei politice, va fi o absenţă majoritară la urnele de vot (actualul parlament a fost ales de o minoritate de doar 40% din electorat). Acum, o altă dandana. Se va reface “Patrulaterul roşu”. Cred că tot ce putea fi spus despre recentul mariaj PNL-PC de către cârtitorii, comentatorii şi analiştii politici din afara PNL a fost spus. Urmează ca aşa-zisa Alianţă centru-dreapta să se unească cu socialiştii de la PSD. Dacă liberalii doresc să meargă spre distrugere cu Antonescu în frunte şi cu Ponta la remorcă, nu au decât. Poţi aduce caii la râu dar nu îi poţi forţa să se adape, zice un proverb american. Acesta este mersul natural al unei formaţiuni politice de opoziţie într-un mediu în care ideologiile, morala, bunul-simţ nu există. Că vreo câţiva liberali şi-au exprimat dezacordul faţă de alianţa asta, este pur şi simplu o frecţie cu Diana la piciorul de lemn. Contestaţiile sunt numai pentru dosar sau numai pentru istorie. Sunt interese mult mai mari care guvernează deciziile şi alianţele lor. Fiecare grupuleţ este gata să se vândă, pentru a accede la putere. Calcă pe cadavre, cum se spune. La noi nu există stânga şi dreapta, ci numai demagogie şi populism în formă pură. În anul 2002 s-a înfiinţat, în parlamentul European, alianţa centru dreapta, care nu era de orientare liberală, nu era nici creştin democrată, nu era nici socialistă, dar era sprijinită de Putin şi partidul său şi de Fini, din Italia. Acum, aceasta este struţo-cămila pe care au reuşit-o Antonescu şi Daniel Constantin (deşi în spatele lui stă Voiculescu). Mulţi comentatori au spus că alianţa asta apare în ochii majorităţii ca o alianţă împotriva naturii politice, dar dacă citeşti istoria recentă, se poate băga de seamă ca PNL-ul, prin alegerea oficializată, înţelege să se despartă de liberali (de adevăraţii liberali), ceea ce a făcut de mult, dacă mă întreabă cineva pe mine şi, ceea ce este mai grav, întăreşte latura securistă cu alde Voiculescu. Nu am stofă de proroc, dar aşa cum nu i-a folosit lui Geoană trustul lui Vântu, nu-i va folosi, prea mult, nici lui Antonescu, trustul lui Voiculescu. Mă feresc să pun etichete, dar Antonescu chiar e un dictator, mai ditai ca Traian Băsescu. Iar noi nu suntem chiar aşa proşti cum a spus Brucan! Anunţată cu surle şi trâmbiţe, “Alianţa ciripeilor” nu este altceva decât o făcătură a foştilor securişti şi nomenclaturişti comunişti loviţi în moalele capului de reformele iniţiate de Băsescu-Boc, în speranţa de a contracara măsurile luate sau cele ce se vor lua. Toţi privilegiaţii şi îmbogăţiţii, în mod neortodox, după revoluţie, se simt ameninţaţi să-şi piardă privilegiile şi poziţiile economice căpătate prin legi fabricate sub regimul Iliescu. PNL, partidul cu cei mai notorii colaboratori ai Securităţii ceauşiste, are vocaţia trădării intereselor alegătorilor în favoarea lor personală. La “Alianţa ciripeilor” şi-au anunţat adeziunea şi partidul burgheziei roşii – PSD, condus de neterminatul Ponta, încălzit la sân de Adrian Năstase. Şi uite aşa vom asista la “Cruciada ciripistă” împotriva “amiralului” flotei PDL. Credeţi că alianţa este pentru România? Nici vorbă. Nici măcar nu au curajul să pomenească despre acest lucru. Ce vor? Să-l dea jos pe Băsescu, guvernul actual şi pe cei consideraţi de “alianţi”, din deconcentrate, ca fiind simpatiile puterii. Cine ne va conduce? Doi informatori ai securităţii (nu foşti ofiţeri de securitate, pentru că aceia pot fi consideraţi că au lucrat pe faţă). Nu contează de câţi oameni buni dispune o ţară (poţi face treabă şi cu unul singur, dacă lichelele te lasă în pace – amintiţi-vă de Havel). Contează numărul celor răi. Iar ăştia sunt mulţi. Aceasta este concluzia mea şi, pe fond, afirm că este greu să fii jurnalist. Pentru că obiectivitatea şi echidistanţa nu înseamnă să fii la jumătatea drumului între două poziţii. Să fii obiectiv şi echidistant nu înseamnă să fii la jumătatea drumului între oameni cinstiţi şi hoţi, ci alături de oamenii cinstiţi. Să fii obiectiv şi echidistant nu înseamnă să fii la jumătatea drumului între competenţi şi incompetenţi, ci alături de cei competenţi. Să fii obiectiv şi echidistant nu înseamnă să fii la jumătatea drumului între oameni corecţi şi lichele, ci alături de oamenii corecţi. Şi de aceea nu voi înceta să-i critic pe greşiţii din politic. Oare bătrânii deţinuţi politici, aflaţi încă în viaţă, şi-ar putea imagina o “frăţie” între Constantin I.C. Brătianu şi Ana Pauker? Dar între Gheorghe Brătianu şi Mihai Roller? Categoric, nu. Ei, bine, iată că astăzi, urmaşul Brătienilor (şi preşedinte de partid şi istoric) demonstrează că imaginarul poate deveni real. Capra uită de cei doi iezi mâncaţi şi se căsătoreşte, de bună voie şi nesilită de nimeni, cu lupul care i-a mâncat şi care devine tatăl celui de-al treilea ied, martor al ,,ospăţului”. Decriptând fraza precedentă, spunem că ,,mereu tânărul şi neliniştitul” Crin Antonescu a anexat propriul partid, simbolul tradiţiei democratice româneşti, promotorul politic al Independenţei (1877) şi al Marii Uniri (1918) la un minuscul partid, născut din ,,spălarea” conturilor regimului dictatorial comunist. Istoria se va repeta cu PNL, după mai puţin de un deceniu de la dispariţia veritabilului PNŢ-CD. Din câte se vede “cu ochiul liber”, reţeta de disoluţie este eficientă şi verificată istoric. Scenariul este oarecum asemănător şi de aceea se naşte întrebarea firească “cui prodest?”. Bineînţeles, PSD ar zice unii… PDL, ar zice alţii… De fapt, nici unii şi nici ceilalţi nu sunt deosebit de avantajaţi de situaţie, deoarece votanţii liberali nu îşi vor schimba opiniile. Lipsa de alternative serioase pe scena politică este periculoasă, într-o societate plină de contradicţii. Conducătorii PNL şi-au făcut datoria lor de “mauri”. Cortina poate să cadă!
Romeo Popescu