Cine îşi imaginează că România, ţara cu cei mai numeroşi membri PCR, după URSS, şi cea mai comunizată, s-a vindecat de cancerul care i-a măcinat trupul şi a scăpat de întunericul în care a aruncat-o comunismul, se înşală amarnic. În România nu s-a întâmplat mai nimic, s-a transformat doar dictatura de tip personal a lui Ceauşescu într-o dictatură a foştilor membri PCR. Suntem cu toţii în mâinile lor, PSD-ul continuă linia PCR, iar PNL-ul de azi nu are nimic de a face cu PNL-ul Brătienilor şi nici cu românii sau România, fiind compus din foştii membri PCR, UTC şi din foştii colaboratori ai securităţii ceauşiste. Întreaga ţară a aflat că vicepreşedintele Senatului Dan Voiculescu a primit decizia finală de colaborator al Securităţii din partea magistraţilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Imediat după aceasta, liberalul Crin Antonescu, în tonul obişnuit al colaboraţioniştilor, a şi declarat că nu este deranjat de sentinţa pronunţată în cazul lui Voiculescu. Şi la urma urmei de ce ar fi? El ce este, nu tot un fost colaborator, nu tot un specimen fără coloană vertebrală, fără scrupule, preocupat doar de persoana lui? România e în mâinile lor, iar noi privim apatici cum se distruge tot ce se mai poate din ţară şi cum devenim pe zi ce trece tot mai săraci şi tot mai lipsiţi de şansa de a trăi într-o ţară care să ne aparţină. Liderul PNL este un personaj tragic căruia mania grandorii i-a anihilat orice simţ moral şi care ar fi în stare să susţină relaxat că nu există alianţă politică mai naturală şi benefică decât aceea dintre moştenitorii politici ai victimelor şi un asociat dovedit al torţionarilor. Deci, Crin Antonescu şi PNL au dat-o afară din partid pe Mona Muscă pentru că dădea note informative (pozitive) despre studenţii străini. Pe Dan Voiculescu, tot Crin Antonescu şi PNL vor să-l facă preşedintele Senatului României, conform protocolului ACD, pentru că şi-a turnat rudele şi prietenii la Securitate (unii au făcut şi puşcărie datorită acestor note). Cum s-o numi asta? Ipocrizie, demagogie sau prostie la cea mai înaltă cotă? Nu ştiu exact ce a făcut Mona Muscă, dar ştiu că şi în universităţile americane unde sunt mulţi spioni din China, în special şi, din alte ţări, în secundar, sunt multe persoane care ţin sub observaţie studenţii străini respectivi, oferind la tot pasul informaţii despre ei. Nu cred că studenţii arabi în România, trebuiau lăsaţi chiar de capul lor să facă tot ce vor, că şi aşa făceau destule şi cred că s-a procedat bine ca să fie monitorizaţi de anumiţi profesori etc. Dacă asta este tot ceea ce a făcut Mona Muscă, nu văd unde este greşeala. Consecvenţa, credibilitatea, responsabilitatea, onestitatea şi onorabilitatea lui Crin Antonescu, sunt doar apă de ploaie. Prin defilarea la braţ cu turnătorul Felix şi tovărăşia cu Ilici Iliescu, bătrânul bolşevic, Antonescu tocmai a demonstrat că e în stare de orice, să vândă pe oricine, sufletul, partidul, morala, credinţa, pentru nişte promisiuni deşarte de susţinere la preşedinţie, pentru imagine şi prezenţa sa pe sticlă la Antene. Eforturile lui de a minimaliza impactul cazului Voiculescu sunt de o inabilitate, o ipocrizie şi o demagogie care provoacă numai scârbă. Când te faci frate cu un turnător, ca să ajungi la Antena 3 şi cu Ilici comunistul bolşevic, care are mâinile pătate de sângele nevinovaţilor din decembrie ’89, pentru a ajunge, eventual, în fruntea statului, trebuie să dai dovadă de ceva mai multă inteligenţă. Întrebarea care se ridică este când a fost Antonescu autentic, când se dădea un cruciat al Legii lustaţiei şi al Punctului 8 de la Timişoara… atunci sau acum? Spre deosebire de cei doi caraghioşi Antonescu şi Ponta care-l ţin în braţe pe recent promovatul “Doctor Honoris Causa” în turnătologie securistă Voiculescu (pentru asta vor plăti cu vârf şi îndesat la alegeri), Mircea Dinescu, membru în CNSAS, a criticat decizia lui Antonescu de a se alia cu PC-ul lui Dan Voiculescu şi cu PSD şi consideră de-a dreptul “trist” faptul că liberalii nu mai apreciază ca o tragedie lipsa de interes a românilor faţă de subiectul “colaborarea cu Securitatea”. Arătând tuturor că nu îi pasă de ce i se întâmplă, Voiculescu comite infracţiuni în continuare, ameninţând colectiv populaţia că va acţiona în justiţie pe oricine îşi va permite să susţină verdictul ICCJ. Cred că turnătorul a luat-o razna! A ameninţat ICCJ cu CEDO, înainte de pronunţarea deciziei finale. Dar pentru necunoscători, un lucru trebuie spus răspicat: CEDO nu joacă, sub nicio formă, rolul de instanţă de apel sau de recurs. Asta înseamnă că la Strasbourg nu se judecă fondul cauzei şi nu se poate schimba un verdict definitiv şi irevocabil pronunţat de o instanţă naţională. O veste proastă, deci, pentru Felix Voiculescu: CEDO nu poate să-i dezlipească de pe frunte eticheta de turnător. Dacă Voiculescu nu va fi forţat să plece din Parlamentul României, în care a intrat prin sperjur şi prin uşa din dos (fără a fi ales), această instituţie trebuie desfiinţată şi aplicată, imediat, voinţa poporului de reorganizare cu maximum 300 membri într-o Cameră unică. Vor fi mai puţini Antoneşti, parlamentari fictivi sau sforăitori, în fotolii. După cum se poate vedea, Antonescu a intrat cu brio, definitiv şi irevocabil, în lumea coruptă a eroilor lui Caragiale, o lume a compromisului moral, alcătuită dintr-o galerie de arivişti, care acţionează după principiul “Scopul scuză mijloacele”, urmărind menţinerea sau dobândirea unor funcţii politice şi a unui statut social nemeritat. Ce pretenţie mai poţi avea de la o banală şi penibilă marionetă trasă de sfori de Iliescu, Năstase şi Felix, o păpuşă cu creierul lobotimizat, un dublu repetent şi un permanent chiulangiu, care în toată viaţa lui nu a fost în stare nici măcar să şteargă praful la Muzeul din Tulcea, unde a mimat că lucrează?
• Romeo POPESCU