Mi se pare un blestem şi nu pot înţelege de ce în acest moment în care criza loveşte aproape toate ţările lumii, noi, românii, trebuie să ne certăm, să ne denigrăm şi chiar să ne insultăm între noi, în loc ca toţi şi toate partidele să pună umărul pentru a împinge ţara afară din acest dezastru şi aşa sărăcită prea mult. Desigur, fiecare parte trebuie să aibă părerile ei dar să existe până la urmă o înţelegere, un consens benefic pentru România, pentru viitorul său. Puterea şi opoziţia trebuie să lase la o parte certurile şi discuţiile sterile şi să pună la mijloc idei care să fie de real folos ţării. Este o dorinţă care se dovedeşte aproape irealizabilă, atâta timp cât în fruntea Opoziţiei se vor afla liderii PSD şi PNL. Ponta şi Antonescu nu prea ştiu ce fac. Nu gândesc situaţiile în profunzime şi nici nu au alături consilieri care să o facă şi care să-i tragă de mânecă atunci când sunt pe cale să dea un rateu. Nu au jucat până acum la un nivel instituţional înalt şi nu înţeleg exact ce le este permis şi ce nu. Până unde pot întinde coarda fără ca ea să se rupă. Care sunt limitele atacurilor politice, până unde pot merge cu sabotarea adversarilor şi de la ce punct încolo este obligatoriu ca ostilităţile să înceteze. Toate prestaţiile mediocre şi chiar iresponsabile ale lui Ponta şi Antonescu pot crea dificultăţi României, problema adevărată depăşind cu mult statura liderilor USL. De aceea şi riscurile care ne stau în faţă în perioada următoare sunt infinit mai mari decât cele ce decurg din gafele unor lideri de partid necopţi. Opoziţia are dreptul la opinie, are dreptul la reprezentare parlamentară, are dreptul la vot parlamentar. Dar dacă liderii Opoziţiei vin în Parlament să ne spună că prim-ministrul ar fi de-a dreptul “prost”, iar Preşedintele României este “fuhrer”, şi să se cam limiteze la atât, deducem că Opoziţia îi reprezintă pe cei ce au în preocupări jignirea opozanţilor, terfelirea publică a celor care i-au învins în alegeri, şi nu bunul mers al ţării. Derapajele lingvistice ale liderilor opoziţiei – şi în special ale lui Victor Ponta, sunt explicate în mod diferit de analiştii politici. Dovedirea bărbăţiei şi câştigarea poporului sunt două dintre explicaţiile pe care analiştii le-au dat derapajelor verbale ale liderului PSD. Limbajul şi conţinutul afirmaţiilor nu-l recomandă pe acest om să ocupe vreo funcţie în stat. Vrea doar putere în scopuri personale. Valoarea unui lider este dată de forţa ideilor, de folosirea unui limbaj decent, de un comportament echilibrat, indiferent de situaţie şi de spontaneitate. Stilul de mesaj al lui Victor Ponta este necaracteristic pentru adevăraţii politicieni – mă gândesc la Maniu, Brătianu etc. Cu acest stil nu pot fi câştigaţi decât mitocanii, să fie clar. Dacă tot ce intenţionează Ponta, însă, este să fie votat doar de mitocani şi mârlani, atunci să meargă pe această cale: va avea succes! Iar cei care-l apreciază ar trebui să-l roage să-şi facă un bust din ipsos şi să-l ia acasă pentru a şi-l pune pe televizor, în locul peştelui de sticlă colorată pe care l-au expus pe aparatul electronic. Ar putea, astfel, să ţină televizorul închis şi să-l privească intens pe idolul lor de ipsos. Ar face economie de curent şi s-ar bucura din plin de prostia lor nesfârşită. În literatura veche, există o schiţă în care un cerc de intelectuali rasaţi, care răbufneau la chefuri, făcând pe vulgarii, scoţând, de fapt, mizeria, zgura din ei, invită la o petrecere pe fochistul blocului, unul cunoscut pentru limbajul lui colorat. Ei bine, după un sfert de oră, îngrozit, fochistul a luat-o la fugă pe scări: nu-şi putuse imagina ce era la gura “intelectualilor”. Se speriase. Omul obişnuit nu amestecă lucrurile, nu se apucă la nuntă sau la petrecere să vorbească precum în grajd, nu face declaraţii de dragoste cu strigăturile din timpul împerecherii. Are o măsură în toate! Dacă frustratul de Ponta, ajuns să ne murdărească retina şi timpanul cu producţiile lui de neam prost, crede că dă lovitura cu asemenea ieşiri, va sfârşi rău. Demnitatea chiar asta înseamnă, demnitate! A fi demnitar nu echivalează cu nesimţirea. Electoratul a pedepsit şi va pedepsi în continuare mitocănia de tip VC Tudor. E greu să crezi şi să înţelegi că politicienii îşi ascund în WC-uri bunul simţ, educaţia primită în familie, şcoli şi facultăţi, şarmul şi încrederea oamenilor şi ies de acolo cu pantalonii în vine, cu mâinile în şolduri ca ţaţele, mirosind a duhoare numai să-şi arate bărbăţia şi să câştige simpatia vagabonzilor, beţivilor, cuţitarilor şi a altor nenorociţi ai sorţii cărora le place vulgul. Dacă Ponta şi Antonescu au apelat la asemenea metode de a atrage atenţia ar fi bine să rămână în WC-ul unde s-au dezbrăcat de caracter. Modul prin care abordează politicienii din ziua de azi disputele pe teme politice arată fără dubii calitatea proastă a acestor aşa-zis oameni politici. Admiţându-le grosolăniile, trădările, incultura, şmecheria, perpetuăm noi înşine aceste specimene, deci nu mai trebuie să ne mirăm de atitudinea acestor iresponsabili. Alooo, tovărăşi pUŞLamişti, staţi liniştiţi la locurile dumneavoastră, aşa cum spunea Secretarul General al PSD, Nicolae Ceauşeşcu. Nu va mai ieşi nimeni în stradă, nu va mai face nimeni răscoale, revoluţii, rebeliuni, ciomăgeli stradale. Cei care vor dori să trăiască cât de cât decent, vor merge la muncă, nu vor continua să caşte gura în faţa Guvernului, pentru a li se oferi pomeni tovărăşeşti. Iar cei ce nu vor dori să muncească, nu vor putea ieşi în stradă de foame, chiar dacă USL îi va invita. Se spune că poporul român este tolerant şi aşa este, dar toleranţa de genul practicat în ţară a distrus acest popor şi ne-a făcut de râs în lume, adeverindu-se proverbul: spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti!
ROMEO POPESCU