Motivarea deciziei magistraţilor Tribunalului Vâlcea în cazul invalidării primarului Mircia Gutău a apărut, judecătorii explicând argumentele care au stat la baza hotărârii de a valida candidatura lui Mircia Gutău, care a candidat la alegerile locale din data de 5 iunie 2016.
Amintim că magistratul Bogdan Mateescu, preşedintele Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a invalidat alegerea lui Mircia Gutău, candidat din partea Partidului Ecologist Român la alegerile locale din 5.06.2016, în funcţia de primar al municipiului Râmnicu Vâlcea pentru neîndeplinirea “condiţiei de eligibilitate constând în inexistenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care s-a aplicat interdicţia exercitării dreptului de a fi ales”, după cum reiese dintr-un comunicat al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
VOCEA VÂLCII vă prezintă, ÎN EXCLUSIVITATE, motivarea instanţei, formată din judecătorii Andra Marina şi Alexandra Blejan.
„ROMÂNIA
TRIBUNALUL VÂLCEA – SECŢIA A II A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1240/2016
Şedinţa camerei de consiliu din 6 Iulie 2016
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Andra Marina
Judecător Alexandru Blejan
Grefier Cristiana Marinescu
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
La data de 7.06.2016 a fost înregistrată la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, sub nr 6307/288/2016, adresa nr. 594/7.06.2016 emisă de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 1 al Municipiului Râmnicu Vâlcea, prin care au fost înaintate judecătoriei procesul-verbal privind centralizarea voturilor, constatarea rezultatului alegerilor şi atribuirea mandatului de primar, respectiv procesele-verbale privind consemnarea votării pentru primar din data de 5 iunie 2016, în vederea validării alegerii în funcţia de primar a candidatului Partidului Ecologist Român, domnul Gutău Mircia, conform disp. art. 58 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată.
Prin încheierea de şedinţă nr. 3114/22.06.2016 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dos. nr. 6307/288/2016, instanţa a invalidat alegerea domnului Gutău Mircia, candidat din partea Partidului Ecologist Român la alegerile locale din 5.06.2016, în funcţia de primar al Municipiului Râmnicu Vâlcea, pentru neîndeplinirea condiţiei de eligibilitate constând în inexistenţa unei hotărâri definitive prin care s-a aplicat interdicţia exercitării dreptului de a fi ales.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Analizând înscrisurile ataşate cauzei, instanţa reţine că în urma scrutinului desfăşurat în data de 5.06.2016, în municipiul Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea, Gutău Mircia, candidat la funcţia de primar din partea Partidului Ecologist Român, a obţinut cel mai mare număr de voturi, respectiv 16724 din numărul total de voturi valabil exprimate – 39949 – aspect care reiese din cuprinsul procesului verbal centralizator, astfel încât a fost declarat ales de către Biroul Electoral de Circumscripţie în temeiul art. 101 alin. 2 din Legea 115/2015. Potrivit art. 58 din Legea 215/2001, validarea alegerii primarului se face în termen de 20 de zile de la data desfăşurării alegerilor, în camera de consiliu a judecătoriei în a cărei rază teritorială se află comuna sau oraşul, de către un judecător desemnat de preşedintele judecătoriei, după îndeplinirea prevederilor art. 38 alin. (1) şi (1^1) din Legea nr. 334/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Invalidarea alegerii primarului se poate pronunţa în cazurile prevăzute la art. 31 alin. (4).
Referitor la prima condiţie, de natură extrinsecă, impusă din raţiuni de disciplină financiară a partidelor şi candidaţilor independenţi participanţi la alegeri, instanţa reţine că aceasta este îndeplinită, Partidul Ecologist Român, competitor electoral din partea căruia a candidat persoana a cărei validare se solicită, depunând în termenul legal, mai exact la data de 21.06.2016, în condiţiile art. 47 alin. 2 din Legea 334/2006, raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielilor la Autoritatea Electorală Permanentă, astfel cum reiese din adresa nr. 1324/22.06.2016, a Autorităţii Electorale Permanente – Filiala Sud-Vest Oltenia.
Din acest punct se impune analiza celorlalte condiţii extrase din coroborarea dispoziţiilor art. 58 şi ale art. 31 alin. 4 din Legea 215/2001. Astfel, ele reies din interpretarea per a contrario a acestei din urmă dispoziţii legale care prevede că se va propune invalidarea alegerii unui consilier numai în cazul în care se constată încălcarea condiţiilor de eligibilitate sau dacă alegerea consilierului s-a făcut prin fraudă electorală, constatată în condiţiile Legii privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.
Evident, ca efect al relaţionării normei de trimitere de la art. 58 alin. 2 din Legea 215/2001, cazurile în care poate fi dispusă invalidarea alegerii consilierului local sau judeţean de către comisia de validare sunt aceleaşi pentru care judecătoria poate dispune invalidarea alegerii primarului. Aşadar, condiţiile de validare sunt: îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate şi inexistenţa fraudei dovedite în sensul legii speciale. Condiţiile de eligibilitate sunt, insa, prevazute anume in legea speciala privindaegerea autoritatilor administratiei publice locale sau in alte acte normative cu putere de lege aplicabile situatiilot specific, iar nu in Legea nr 215/2001, care reprezinta sediul materiei validarii. Prealabil, se pune problema posibilităţii analizării condiţiilor de eligibilitate din legea alegerilor locale în procedura de faţă, a validării alegerilor. Astfel potrivit art. 52 alin.1I din Legea 115/2015, biroul electoral de circumscripţie examinează respectarea condiţiilor legale pentru ca o persoană să poată candida, respectarea condiţiilor de fond şi de formă ale listelor de candidaţi, precum şi ale listei susţinătorilor. Candidaturile care îndeplinesc condiţiile legale sunt înregistrate.
Candidaturile care nu îndeplinesc condiţiile legale de fond şi de formă se resping de către biroul electoral de circumscripţie. Aşadar, verificarea condiţiilor de eligibilitate se realizează şi la momentul primirii candidaturilor, de către biroul de circumscripţie. Cu toate acestea, birourile electorale de circumscripţie sunt organe administrative, fară atribuţii jurisdicţionale, compuse din reprezentanţi ai partidelor politice şi, de regulă, un magistrat. Hotărârile acestor birouri nu pot avea autoritate de lucru judecat, acest efect putându- I avea doar hotărârile judecătoreşti pronunţate, logic, de instanţele de judecată.
Numai dacă hotărârea biroului electoral de circumscripţie municipală, de acceptare a candidaturii persoanei aflate în procedura validării, ar fi fost atacată la instanţă pentru neîndeplinirea vreunei condiţii de eligibilitate, atunci puterea de lucru judecat a hotărârii definitive a instanţei judecătoreşti s-ar fi opus unei noi analize, cu ocazia validării, a aceloraşi condiţii ca cele analizate în acea eventuală procedura judiciară, contencioasă. Examinându-se, însă, sistemul electronic de evidenţă a activităţii Judecătoriei Rm. Vâlcea, singura competentă să soluţioneze contestaţiile electorale pentru circumscripţia reprezentată de Biroul electoral petiţionar, se constată că nici un competitor politic nu a formulat o atare contestaţie, îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate nefiind dedusă judecăţii în acest mod, iar instanţa nu poate specula cu privire la motivaţia unei atari atitudini, întrucât ceea ce este relevant prin prisma analizării condiţiilor de eligibilitate in procedura de faţă este doar lipsa unei statuări anterioare din partea vreunei instanţe de judecată.
Concluzionând sub acest aspect prealabil, instanţa de validare nu are un rol pur decorativ, iar procedura de validare necesită o analiză atentă a condiţiilor de eligibilitate, independent de deciziile luate la nivelul birourilor electorale de circumscripţie, atât timp cât hotărârile acestor entităţi de natură pur administrativă nu au fost contestate, astfel încât nicio altă instanţă nu a avut ocazia să le analizeze.
Această chestiune prealabilă fiind lămurită, revenind la conţinutul condiţiilor de eligibilitate, instanţa constată că potrivit art. 6 alin. 2 din Legea 115/2015. nu pot fi aleşi:
a) cetăţenii care fac parte din categoriile prevăzute la art. 40 alin. (3) din Constituţia României, republicată;
b) persoanele care fac parte din categoriile prevăzute la alin (1), precum şi persoanele cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice au în orice alte funcţii publice.
Relevantă în cauză o are o situaţia reglementată la art. 6 alin. 2 lit. B teza a doua , anterior menţionată întrucât, din fisa de cazier a persoanei a cărei validare se solicita, ataşată din oficiu dosarului cauzei, rezultă că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, fiind vorba de infractor condamnat de două ori pentru fapte penale de corupţie:
– Prin decizia penală nr. 273/27.01.2010 a fost condamnat la pedeapsă închisorii de trei ani şi şase luni pentru săvârşirea în calitate de primar al municipiului Râmnicu Vâlcea, a infracţiunii de luare de mită prev. De art. 5 din Legea 78/2000 rap. la art. 254 din Codul penal anterior. Din analiza conţinutului deciziei menţionate, accesibilă pe site-ul instanţei supreme, reiese că aceluiaşi infractor i-a mai fost aplicată şi pedeapsa complementară a interdicţiei dreptului prev. de art. 64 alin. 1 lit. A teza a II-a, lib. b şi c Cod penal anterior, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei,
– Prin decizia penală nr 797/12.06.2014 a Curţii de Apel Craiova a fost condamnat la pedeapsă închisorii de 2 ani şi şase luni pentru săvârşirea în calitate de primar al mun. Rm. Vâlcea a infracţiuni de abuz în serviciu prev. de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 ind. 1 şi 248 din Codul penal anterior. Din analiza conţinutului hotărârii în portalul EMAP accesibil instanţei, reiese că i s-a aplicat şi pedeapsa complementara a interdicţiei drepturilor prev, de art. 64 alin. 1 lit a teza a II-a, lit. b şi c Cod penal anterior, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Pornind de la aceste date, în continuarea verificărilor specifice condiţiei de eligibilitate incidente, instanţă constata că pedepsele complementare menţionate au fost contopite în temeiul art. 35 din Codul penal anterior. Astfel, Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin încheierea penală nr. 1945/2015 (definitivă prin încheierea penală nr. 753/2014, a Tribunalului Mehedinţi), accesibilă în acelaşi portal, a contopit pedepsele complementare astfel aplicabile cea de la art. 64 alin, 1 lit. C Cod penal anterior numai în partea comună, respectiv dreptul de a fi primar – şi a constata că executarea lor începe la data de 24.03.2013, dată la care pedeapsa principală rezultanta în urma contopirii efectuate prin Decizia penală nr. 797/12.06.2014 sus menţionată a fost considerată ca executată. Prin urmare, executarea pedepselor complementare contopite a fost epuizată la data de 24.03.2015, anterior, aşadar, perioadei de referinţă din cauza.
Cu toate acestea, însă, instanţă, procedând la o analiză atentă a conţinutului condiţiei de eligibilitate incidente, constata că din cuprinsul său enunţat la art. 6 alin. 2 lit. b din Legea 115/2015, lipseşte sintagma „pe durată stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin lege”.
Astfel, legea interzice alegerea persoanelor „cărora li s-a interzis, prin hotare judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice.”
Aceasta împrejurare determina instanţă, singură în măsură să interpreteze legea la cauza dedusa judecăţii, să analizeze mai amplu reglementările incidente şi să constate că legiuitorul a prevăzut această sintagmă în alte situaţii. De exemplu, reglementând interdicţia de a alege, legiuitorul a stabilit , prin art. 6 alin.1 lit. b din aceeaşi Lege, nr. 115/2015, incidenţă în cauză, că nu pot alege „persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a alege, pe durată stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă”.
Această concluzie se reţine din perspectiva principiului respectării legii supreme: potrivii art. 1 alin. 4 din Constituţia României, statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale. A invalida normele puterii legiuitoare, a refuza aplicarea lor, a ignora limitele întinderii lor ori a le califica drept inaplicabile cu ocazia „spunerii dreptului” ar însemna încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat şi transformarea instanţei în legiuitor pozitiv, depăşindu-se astfel limitele puterii judecătoreşti, ceea ce nu poate fi admis.
De aceea se impune, în analiza domeniului de aplicare a excepţiei cuprinse în art. 6 alin. 2 lit. b din Legea 115/2015, astfel cum el este reglementat, recursul la unele reguli de interpretare decurgând din Constituţie, lege şi principii de drept.
Aşadar, o sintagmă prevăzută de lege în anumite situaţii şi neprevăzută în altele va fi interpretată în sensul că acolo unde este prevăzută trebuie să producă un efect, iar nu să nu producă niciunul. în cauză, sintagma care lipseşte din reglementarea incidentă este, aşadar „pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă.” Dacă legea a dorit să o prevadă în alte situaţii înseamnă, aşadar, că a avut ca raţiune determinarea unui efect, anume exact acela care se extrage clar din cuprinsul ei, limitând interdicţia la o durată anume. Regula de interpretare sus menţionată trebuie combinată şi cu alte două reguli de interpretare fundamentale: „excepţia este de strictă interpretare” (exceptio est strictissimae interpretationis) şi în modalitatea per a contrario, „unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă” (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
Or, dacă legea a distins, prin alăturarea unui interval de timp anume prin intermediul unei norme de excepţie, care este de strictă interpretare numai situaţiei prevăzute, înseamnă că şi interpretul trebuie să distingă corespunzător reglementării ei în analiza altei excepţii şi să nu extindă aplicabilitatea, în cea de-a doua situaţie, tot de excepţie, a intervalului de timp specific celei dintâi.
Trebuie subliniat că hotărârea definitivă prin care s-a dispus interdicţia exercitării dreptului de a fi ales în sensul Legii 115/2015 nu poate fi decât de natură penală, de lege lată neexistând o altă procedura prin care să se dispună o atare interdicţie (situaţia incompatibilităţilor prevăzute la Legile speciale 176/2010 şi 161/2003 vizând doar dreptul de a ocupa o funcţie publică, jurisprudenţa constantă până în acest punct distingând între dreptul de a fi ales şi interdicţia de a ocupa funcţia publică), iar dintre cele penale exclusiv hotărârile de condamnare şi doar pentru anumite fapte grave, printre care şi cele de corupţie, iar nu pentru orice fapte minore pot avea astfel de consecinţe văzute ca pedepse complementare.
Or, tot legea penală reglementează remediul prin care interdicţiile, incapacităţile şi toate celelalte restricţii decurgând din condamnare pot fi înlăturate şi o face în mod accesibil şi previzibil. Este vorba despre instituţia reabilitării. Potrivit art. 169 alin. 1 din Codul penal,reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare.
Unui infractor condamnat, chiar şi pentru infracţiuni de corupţie şi chiar dacă acestea au fost săvârşite în funcţia în exerciţiul căreia se solicita validarea, i se pot înlătura decăderile, incapacităţile şi restricţiile decurgând dintr-o hotărâre de condamnare doar dacă demonstrează o anumită perioadă de timp, anume prevăzută de lege , că s-a îndreptat şi că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia şi numai facă o instanţă penală constata aceste aspecte.
O hotărâre de condamnare – deşi existenţa pe plan juridic şi material –devine „inexistenta” pe planul interdicţiilor şi decăderilor decurgând din condamnare, inclusiv în înţelesul art. 6 alin 2 lit. b din Legea 115/2015, doar prin efectul reabilitării.
Iată, aşadar, că interdicţia stabilită de lege incidenţă în cauză nu este definitivă ci dimpotrivă, temporară şi condiţionată printre altele de comportamentul condamnatului, prin jocul remediilor existente şi pe deplin accesibile în legislaţia romană şi nu pune probleme, în opinia instanţei, de constituţionalitate nici din această perspectivă şi, astfel, nici de ambiguitate, fiind voinţa suverană a legiuitorului de a reglementa în sensul pe care îl considera oportun.
O altă situaţie care trebuie avută în vedere, care se poate traduce în critică a concluziei desprinse în urma interpretării conţinutului condiţiei de la art. 6 alin. 2 lit. b teza a doua din Legea 115/2015, vizează aparenta prelungirii interdicţiei dreptului de a fi ales dincolo de termenul stabilit prin actul juridic, de activitate a acestei interdictii ca pedeapsa complementara.
Şi dreptul de a ocupa funcţia de ales local poate fi, astfel, limitat prin lege specială, restricţia fiind în deplinătatea aşteptărilor publice de respectare a legilor şi de sancţionare a infracţiunilor, cu atât mai mult a celor de corupţie. Iar aceste interdicţii pot fi înlăturate tot prin efectul reabilitării. Aşadar, şi această temere trebuie înlăturată.
Deci legea nu priveşte. în cazurile comparat, interdicţia accesului ca o prelungire dincolo de termen a pedepsei complementare. Persoana care a executat pedeapsa complementară poate ocupa orice fel de funcţie doreşte, afară de cele condiţionate de lipsa unei anume antecedente. Ea limitează, aşadar, accesul ca efect al unei nedemnităţi decurgând din faptul şi natura condamnării şi interdicţiei, iar nu ca efect al prelungirii pedepsei complementare.
Condiţionarea accesului la funcţia de ales local de intervenţia reabilitării – chiar dacă, potrivit legii actuale, de natură implicită dar dincolo de orice dubiu – nu este nouă în legislaţia română.
Potrivit art. 5 alin. 2 lit. c din Legea 70/1991 a alegerilor locale, în forma în vigoare până în 1996, deci sub imperiul actualei Constituţii, nu puteau candida la funcţia de primar, consilier local ori judeţean cei condamnaţi prin hotărâre judecătorească definitivă pentru abuzuri în funcţii politice, juridice sau administrative, pentru încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, pentru alte infracţiuni intenţionate, dacă nu au fost reabilitaţi.
Aşadar, prin reglementarea edictată şi aplicabilă cauzei de faţă, legiuitorul a revenit la o normalitate în consonanţă cu reglementările internaţionale pe care le-a ratificat chiar ulterior şi în acord cu care trebuie să se realizeze interpretările actelor interne – cu relevanţă în cauză cele din domeniul lupei împotriva corupţiei.
Din această perspectivă, cu referire exactă la natura infracţiunii pentru care persoana supusă validării a fost condamnată şi nereabilitată, se impune a fi amintit că prin Legea 365/2004. România a ratificat Convenţia ONU împotriva corupţiei, adoptată la New York în anul 2003.
În acest mod printre alele, Statele păiţi Convenţiei, „preocupate de gravitatea problemelor pe care le pune corupţia şi de ameninţarea pe care aceasta o constituie pentru stabilitatea şi siguranţa societăţilor, subminând instituţiile şi valorile democratice, valorile etice şi justiţia şi compromiţând dezvoltarea durabilă şi statul de drept”, au stabilit obligaţii de implementare a măsurilor de combatere a acestui flagel – desemnat de România drept ameninţare la siguranţa naţionala, iar prin art 34 i se dă dreptul fiecărui stat să ia orice fel de măsuri corective, precum cea de fată.
Concluzionand aşadar, instanţa nu poate considera că legea a dorit, de fapt, limitarea interdicţiei doar pe durata stabilită prin hotărârea de condamnare şi în ipoteza dreptului de a fi ales primar reglementată de art. 6 alin. 2 lit. b din Legea 115/2015, atât timp cât ea însăşi nu o face şi mai ales in condiţiile în care o face explicit în alte situaţii reglementate de norme active, cu alte ocazii.
Conţinutul acestei dispoziţii a legii, care reglementează o situaţie de excepţie şi obligativitatea respectării sale determină, în mod cert. reţinerea concluziei că, în cazul de faţă, condiţia de eligibilitate constă în inexistenţa unei hotărâri definitive de condamnare, prin care să fie interzisă exercitarea dreptului de a fi ales, fară alte adăugiri menţionate de lege doar în alte situaţii care, fiind de excepţie, nu pot fi adăugate prin analogie.
In concret, din fişa de cazier a persoanei a cărei validare se solicită, rezultă că nu există doar o hotărâre definitivă de acest tip, ci chiar două, menţionate supra.
Nu există nicio dovadă că infractorul astfel condamnat ar fi fost reabilitat din aceste condamnări. De altfel, având în vedere ultima condamnare, nici nu ar fi putut fi reabilitat având in vedere faptul că ultima condamnare a fost dispusă în anul 2014 iar termenul de reabilitare judecătorească, iar nu de drept, stabilit de lege în cazul de faţă este de 4 ani şi se calculează de la data ultimei condamnări, potrivit art. 166 alin. I lit. a din Codul penal.
In consecinţă, faţă de cele ce preced, interdicţia prevăzută de art. 6 alin. 2 lit. b teza ultimă este activă, astfel încât în cauză nu este îndeplinită condiţia de eligibilitate constând in inexistenţa unei hotărâri definitive prin cure s-a aplicat interdicţia exercitării dreptului de a fi ales.
Aşa fiind, in temeiul an. 58 alin. 2 rap. la art. 31 alin. 4 din Legea 215/2001 cu referire la art. 6 alin. 2 lit. b teza ultimă, soluţia care se impune în cauză este cea a invalidării. Împotriva încheierii civile nr. 3114/22.06.2016 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosar nr. 6307/288/2016, în termen legal a formulat apel candidatul Gutău Mircia, solicitând schimbarea în tot a hotărârii pronunţată de instanţa de fond, în sensul validării alegerii sale în funcţia de Primar al Municipiului Râmnicu Vâlcea, la alegerile locale din data de 5 iunie 2016.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate şi a materialului probator administrat în cauză, tribunalul reţine următoarele:
In prealabil, tribunalul observă că la termenul de judecată de la 6 iulie 2016, al doilea apărător al apelantului Gutău Mircia a formulat oral „motive pentru care hotărârea instanţei de fond este nulă”, precizând ulterior că de fapt „susţinerile sale nu sunt motive de apel ci doar susţineri de ordin public ce trebuie avute în vedere de către instanţă la pronunţarea soluţiei”. Tribunalul califică însă aceste „susţineri” drept motive de apel, ce vin în completarea celor formulate în cuprinsul cererii de apel. Aceste motive prezentate în şedinţa de judecată nu au fost formulate însă în condiţiile rezultate din prevederile art. 470 C.pr.civ. şi art. XIV alin. 1 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în sensul că nu au fost redactate în cuprinsul cererii scrise de apel. Drept urmare, tribunalul nu se consideră legal învestit a se pronunţa asupra motivelor de apel prezentate oral în şedinţa de judecată. în măsura în care ele au un caracter de noutate faţă de cele expuse deja în cuprinsul cererii de apel.
Tribunalul reţine că prin cererea de apel formulată s-a invocat faptul că încheierea nr. 31 14/22.06.2016 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea ar fi nelegală, întrucât în procedura prevăzută de art. 58 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, prima instanţă a invalidat alegerea apelantului Gutău Mircia în funcţia de primar al Municipiului Râmnicu Vâlcea pentru neîndeplinirea unei condiţii de eligibilitate, deşi printr-o hotărâre emisă de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 1 al Municipiului Râmnicu Vâlcea, conform disp. art. 52 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, a fost admisă candidatura apelantului, stabilindu-se că acesta îndeplineşte condiţiile legale de eligibilitate. S-a susţinut, în dezvoltarea acestui motiv de apel. că prima instanţă a pronunţat încheierea nr. 3114/22.06.2016 cu încălcarea competenţei funcţionale a Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 1 al Municipiului Râmnicu Vâlcea.
Tribunalul apreciază însă ca fiind corecte considerentele primei instanţe, referitoare la faptul că hotărârile birourilor electorale de circumscripţie nu se bucură de autoritate de lucru judecat (fiind acte emise de nişte organe administrative, fără activitate jurisdicţională). Beneficiază de autoritate de lucru judecat, conform art. 430 – 431 C.pr.civ.. doar hotărârea judecătorească, rămasă definitivă, pronunţată în soluţionarea unei contestaţii formulată împotriva acceptării / respingerii candidaturii de către biroul electoral de circumscripţie, conform dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 115/2015. De asemenea, astfel cum a arătat prima instanţă, acceptarea candidaturii nu echivalează cu validarea candidaturii, acestea fiind măsuri distincte prin care se realizează etape ale procesului electoral.
Pronunţându-se în sensul validării / invalidării unei candidaturi ce fusese acceptată de către biroul local de circumscripţie competent, instanţa de judecată procedează în conformitate cu dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 215/2001, republicată, fără a încălca în vreun fel competenţa (materială) a biroului local de circumscripţie, conferită prin dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 115/2015. Din coroborarea prevederilor art. 58 din Legea nr. 215/2001, republicată cu cele ale art. 31 alin. 4 din acelaşi act normativ reiese că instanţa învestită a se pronunţa asupra validării / invalidării alegerii primarului este ţinută să analizeze dacă în speţă sunt îndeplinite condiţiile de eligibilitate referitoare la candidatul respectiv, precum şi să verifice dacă alegerea primarului s- a făcut prin fraudă electorală.
Din cele expuse mai sus rezultă că prima instanţă, făcând o analiză proprie a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate în privinţa candidatului Gutău Mircia, a procedat în mod legal şi nu a depăşit limitele învestirii sale prin sesizarea făcută de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 1 Râmnicu Vâlcea în conformitate cu disp. art. 103 alin. 5 fraza a Il-a din Legea nr. 115/2015.
Tot sub aspect procedural, tribunalul reţine că prima instanţă a pronunţat încheierea nr. 31 14/22.06.2016 cu respectarea prevederilor art. 58 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 (citate mai sus), cauza având o natură necontencioasă şi prin urmare nefiind obligatorie citarea Biroului petent, respectiv a persoanei în legătură cu care s-a solicitat validarea alegerii în funcţia de primar (apelantul Gutău Mircia). în acest sens, art. 532 alin. 1 fraza a Il-a C.pr.civ. lăsa la aprecierea primei instanţe dacă judecata cauzei necontencioase se face cu / fară citarea Biroului petent şi a „persoanei arătate în cerere”. Totodată, tribunalul reţine că speţa nu a prezentat un caracter contencios, în sensul art. 531 C.pr.civ.
Examinând modul concret în care prima instanţă a apreciat asupra întrunirii condiţiilor legale pentru a se putea dispune validarea alegerii candidatului Gutău Mircia în funcţia de primar al Municipiului Râmnicu Vâlcea, tribunalul constată în primul rând că prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că acest candidai a obţinut numărul cel mai mare de voturi valabil exprimate în urma scrutinului din data de 5.06.2016, conform procesului-verbal privind centralizarea voturilor, constatarea rezultatului alegerilor şi atribuirea mandatului de primar, întocmit de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 1 Râmnicu Vâlcea (f.5-7 dos. fond), candidatul Gutău Mircia fiind declarat ales primar conform disp. art. 101 alin. 2 din Legea nr. 1 15/2015.
Totodată, prima instanţă a reţinut în mod corect că au fost îndeplinite prevederile art. 38 alin. 1 şi alin. 11 din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale (norme la care face trimitere textul art. 58 alin. 1 din Legea nr. 215/2001), întrucât mandatarul financiar coordonator al Partidului Ecologist Român a depus la Autoritatea Electorală Permanentă raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielilor electorale pentru acest partid politic, în data de 21.06.2016, astfel cum se atestă prin adresa nr. 1324/22.06.2016 emisă de Autoritatea electorală Permanentă (f. 193 dos. fond).
Prima instanţă nu a precizat în mod expres dacă este îndeplinită şi condiţia inexistenţei fraudei electorale, constatată în condiţiile Legii nr. 115/2015 privind alegerea autorităţilor publice locale. Tribunalul reţine că este îndeplinită această condiţie, din actele dosarului nereieşind că Biroul Electoral Central a stabilit existenţa unei fraude electorale în legătură cu procesul de alegere a primarului Municipiului Râmnicu Vâlcea, conform atribuţiei conferite BEC prin art. 39 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 115/2015.
În ce priveşte condiţiile de eligibilitate, din interpretarea dispoziţiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 115/2015 prima instanţă a dedus că una dintre aceste condiţii constă în inexistenţa unei hotărâri definitive de condamnare prin care să fi fost interzisă (candidatului) exercitarea dreptului de a fi ales, argumentând că legea nu a „dorit”, de fapt, limitarea interdicţiei (de a fi ales) pe durata stabilită prin hotărârea de condamnare, ci această interdicţie operează până la momentul la care este înlăturată ca efect al reabilitării. A reţinut prima instanţă că această condiţie de eligibilitate (inexistenţa unei hotărâri de condamnare prin care să fi fost interzisă exercitarea dreptului de a fi ales) nu este îndeplinită în ce îl priveşte pe candidatul Gutău Mircia, deoarece acesta a suferit condamnările enumerate în cuprinsul considerentelor încheierii nr. 3114/22.06.2016 şi nu există dovada că a fost reabilitat din aceste condamnări.
Astfel cum reiese din copiile hotărârilor judecătoreşti depuse de apelantul in prezentul dosar (I. I I I ), tribunalul constată că apelantul Gutău Mircia a fost condamnat prin decizia nr. 273/27.01.2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia Penală, definitivă, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de ari. 64 alin. I Iii. a) leza a ll-a, Iii. b) şi Iii. c) Cod penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Ulterior, apelantul a fost condamnat prin dec. pen. nr. 797/12.06.2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova Secţia Penală şi pentru cauze cu minori, definitivă, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Iii. a) leza a ll-a, Iii. b) :?i Iii. c) (dreptul de a fî primar) Cod penal 1968, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale; totodată, s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin această decizie cu pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni la care fusese anterior condamnat inculpatul, rezultând o pedeapsă do 3 ani şi 6 luni închisoare.
Tribunalul mai constată că prin sentinţa nr. 1945/23.07.2014 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, rămasă definitivă prin doc. nr. 753/7.11.2014 a Tribunalului Mehedinţi Secţia Penală, a fost admisă cererea petentului Gutău Mircia şi s-a dispus contopirea pedepselor complementare co fuseseră aplicate acestuia prin doc. pen. nr. 797/12.06.2014 a Curţii de Apel Craiova şi prin dec. nr. 273/27.01.2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, „urmând ca petentul să execute pedepsele complementare rezultante prevăzute do art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi primar) C.p. din 1969 pe o durată de doi ani după executarea pedepsei rezultante principale”. Totodată, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a constatat ca fiind executată la data de 24.03.2013 pedeapsa principală rezultantă do 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată lui Gutău Mircia prin dec. pen. nr. 797/12.06.2014 a Curţii de Apel Craiova şi a dedus „din pedepsele complementare rezultante prevăzute de ari. 64 lit. a) teza a II- a. Iii. b) şi lit. o) (dreptul de a fi primar) C.p. din 1969 pe o durată de doi ani partea de pedepse complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi primar) C.p. clin 1969 executate de la data de 25.03.2013 la zi”.
Din cele expuse mai sus reiese că pedepsele complementare ce fuseseră aplicate apelantului Gutău Mircia prin cele două decizii penale, constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, respectiv a dreptului de a ocupa funcţia de primar, astfel cum au fost contopite prin sentinţa Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, au fost executate ce către apelant, executarea luând sfârşit în data de 24.03.2015. Prima instanţă admite că executarea pedepselor complementare contopite s-a epuizat anterior „…perioadei de referinţă din cauză” (tribunalul înţelege că prima instanţă a avut în vedere perioada ulterioară depunerii de către Partidul Lcologist Român a propunerii de candidatură a apelantului Gutău Mircia la funcţia de primar al Municipiului Râmnicu Vâlcea – 22.04.2016).
Referitor la condiţiile de eligibilitate, tribunalul constată că prima instanţă s-a limitat a face o analiză extensivă a situaţiei reglementată de art. 6 alin. 2 lit. b) teza a ll-a din l.egea nr. 115/2015, tară să statueze dacă celelalte condiţii desprinse din textul Legii nr. 115/2015 sunt sau nu îndeplinite (de ex., cele prevăzute de art. 4 alin. 1 şi 2 din acest act normativ).
In legătură cu motivul invalidării de către prima instanţă a alegerii apelantului Gutău Mircia în funcţia de primar al Municipiului Râmnicu Vâlcea, tribunalul se va raporta la dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 115/2015, conform cărora: „(1) Nu pot alege: a) debilii sau al ie nai ii mintal, puşi sub interdicţie; b) persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a alege, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă. (2) Nu pot Ji aleşi: a) cetăţenii care Jac parte din categoriile prevăzute la art. 40 alin. (3) din Constituţia României, republicată: b) persoanele care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (I), precum şi persoanele cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau in orice alte funcţii publice.'”
Se pune întrebarea duratei pentru care nu pot fi alese (în funcţiile de consilieri sau primari) „persoanele cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a 11 ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice”. în concordanţă cu unul dintre motivele formulate prin cererea de apel, tribunalul reţine că interdicţia de a 11 ales, reglementată de art. 6 alin. 2 lit. b) leza a Il-a din Legea nr. 115/2015, nu se poate raporta decât la durata concretă pentru care candidatului i-a fost interzisă exercitarea dreptului de a fi ales, prin hotărârea judecătorească de condamnare la pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a Il-a Cod penal 1969 (în speţă, interesează acest Cod penal). Această concluzie se desprinde din interpretarea gramaticală, respectiv sistematică, a textului art. 6 din Legea nr. 115/2015.
Se constată că art. 6 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 115/2015 stabileşte că nu pot alege persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a alege, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă. în timp ce art. 6 alin. 2 lit. b) prevede că nu pot fi alese persoanele care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), precum şi persoanele cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice.
Tribunalul apreciază că această concluzie a primei instanţe este eronată. în acest sens, trebuie avută în vedere redactarea normei juridice conţinută de art. 6 alin. 1 lit. b). care este diferită din punct de vedere sintactic de cea a normei conţinută de art. 6 alin. 2 lit. b). în timp ce primul text stabileşte că nu pot alege persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de alege, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, al doilea text prevede că nu pot 11 alese persoanele cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice. în acelaşi timp. textul art. 6 alin. 2 lit. b) face menţiune, în prima sa teză, despre „persoanele care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1)”, deci inclusiv despre persoanele determinate categorial prin disp. art. 6 alin. 1 lit. b).
Astfel, daca ar fi sa expunem textul art. 6 alin 2 lit b) intr-o redactare care sa contina art 6 alin. 1 lit a) si b), am ajunge la urmatorul enunt: Nu pot fi alesi debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, persoanele carora li s-a interis exercitarea dreptului de a alege, pe durata stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva, precum si persoanele carora li s-a interzis, prin hotarare judecatoreasca definitiva, exercitarea dreptului de a a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice.
Daca s-ar adăuga şi sintagma care în opinia primei instanţe lipseşte din redactarea art 6 a in. 2 lit. b) din Legea nr. 115/2015, s-ar ajunge la următorul enunţ: Nu pot fi aleşi debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a alege, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, precum şi persoanele cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă. Tribunalul apreciază că un astfel de enunţ ar avea un caracter de tautologie, repetând în mod nenecesar sintagma „pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă”.
Astfel, tribunalul consideră că din conţinutul primului enunţ reiese faptul că nu este necesară reiterarea sintagmei „pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă”, fiind implicită ideea că, de vreme ce nu pot alege persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a alege, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, atunci nu pot fi alese persoanele cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, tot prin raportare la durata interdicţiei aplicată prin hotărârea judecătorească de condamnare.
Este de menţionat că, pentru prezenta analiză, ce vizează interpretarea disp. art. 6 din Legea nr. 115/2015, nu are relevanţă aspectul că, în practica recentă a instanţelor penale, sub imperiul Codului penal 1969, regula era interzicerea, ca pedeapsă accesorie / complementară, doar a dreptului de a fi ales, conform art. 64 alin. 1) lit. a) teza a Il-a Cod penal 1969, în timp ce interzicerea şi a dreptului de a alege constituia excepţia, în considerarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, nu este determinant aspectul că în Codul penal în vigoare de la 1.02.2014 este reglementată în mod distinct pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului dc a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice (art. 66 alin 1 lit. a Cod penal), de pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a alege (art 66 alin. 1 lit. d Cod penal). Aceste aspecte ţin de domeniul dreptului penal.
Ce interesează în prezenta speţă (care ţine de alegerea autorităţilor administraţiei publice locale) este faptul că dacă au fost pronunţate hotărâri de condamnare la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a alege şi / sau a dreptului de a fi ales, rămase definitive, consecinţele pe care aceste hotărâri de condamnare le au în plan electoral pentru persoanele condamnate trebuie să fie guvernate de reguli între care există o corespondenţă. Astfel, reglementarea conţinută de art. 6 alin. 1 lit. b) şi alin. 2 lit. b) din Legea nr. 115/2015 duce la concluzia că atât interdicţia exercitării dreptului de a alege, cât şi interdicţia exercitării dreptului de a fi ales se întind doar între limitele determinate prin hotărârea de condamnare la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor respective (o astfel de concluzie este susţinută şi de faptul că între cele două teze ale art. 6 alin. 2 lit. b se află locuţiunea conjuncţională „precum şi”).
Rezumând cele expuse mai sus, tribunalul consideră că în situaţia prevăzută de art. 6 alin. 2 lit. b) teza a Il-a din Legea nr. 115/2015, durata interdicţiei de a fi ales coincide, ca şi în situaţia reglementată de art. 6 alin. 1 lit. b), cu durata executării pedepsei complementare a interzicerii dreptului. Tribunalul nu îşi însuşeşte interpretarea dată de prima instanţă, în sensul că interdicţia dreptului de a fi ales se întinde până la reabilitarea de drept sau judecătorească a persoanei condamnate. Din lecturarea considerentelor încheierii nr. 3114/22.06.2016 tribunalul observă că prima instanţă promovează implicit ideea că art. 6 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 115/2015 conţine de fapt o dublă condiţionare (1. să nu existe o hotărâre definitivă de interzicere a dreptului de a alege; 2. în cazul în care există o astfel de hotărâre, să fi expirat durata interdicţiei stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă), într-un mod similar cu reglementarea conţinută de art. 4 din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi Camerei Deputaţilor (la care prima instanţă face referire în considerentele încheierii). în schimb, în ce priveşte art. 6 alin. 2 lit. b) teza a Il-a din Legea nr. 115/2015, prima instanţă deduce, prin interpretarea textului legal, că acesta instituie o condiţie constând doar în inexistenţa unei hotărâri definitive de condamnare, prin care şă fi fost interzisă exercitarea dreptului de a fi ales.
Pentru considerentele expuse mai sus de tribunal, la care se adaugă şi faptul că redactarea art. 6 din Legea nr. 115/2015 nu conţine sintagme care să exprime o negaţie a existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive de interzicere a dreptului de a alege / de a fi ales, tribunalul nu reţine ca fiind conformă cu scopul avut de legiuitor interpretarea dată articolului 6 alin. 2 teza a II-a de către prima instanţă. In realitate, textul de lege menţionat nu instituie o excepţie in raport de norma conţinută de art. alin. I lit, h) din acelaşi act normativ, ci aceste norme juridice trebuie interpretate in mod sistematic, unele prin altele, după transpare din chiar redactarea tezei I a art. 6 alin, 2 lit. b).
Tribunalul mai observa că în susţinerea rezultatului interpretării sale, prima instanţă „reaminteşte” ca exista situaţii in care alte acte normative „condiţionează explicit posibiliiaie i ocupării unor funcţii publice sau chiar private injr-o varietate de domenii de lipsa unor consecinţe ale condamnării, chiar dacă. prin ipoteză, durata interdicţiei ocupării unei funcţii aplicate ca pedeapsă complementară a expirat”. Cu titlu de exemplu, prima instanţă invederează că: nu poate li gestionar persoana care a săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice; nu poate fi funcţionar public persoana cunoscută cu antecedente penale dintre cele enumerate la art. 54 lit. h) din l.egea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată; nu poate fi magistrat persoana cunoscută cu antecedente penale.
Pe de altă parte, într-un paragraf anterior din considerentele încheierii apelate, prima instanţă precizează că jurisprudenţa constantă „până în acest punct” distinge între dreptul de afiI ales şi interdicţia de a ocupa funcţia publică.
Faţă de acest argument al primei instanţe, tribunalul reţine în primul rând că, într-adevăr, nu trebuie făcută confuzie între interdicţia exercitării dreptului de a fi ales, reglementată de art. 6 alin. 2 din Legea nr. 115/2015. şi incapacitatea de a ocupa o funcţie publică, reglementată prin alte legi. Art. 4 din Legea nr. 22/1969, art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999, republicată, art. 14 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, toate instituie incapacităţi ale persoanei de a ocupa o funcţie publică, în considerarea existenţei unui / unor antecedente penale (fără ca normele juridice indicate mai sus să facă vreo referire Ia aplicarea prin hotărâre penală definitivă, pe lângă pedeapsa principală, a pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat sau în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii). în prezenta cauză se pune însă o cu totul altă problemă: dacă în privinţa apelantului Gutău Mircia este sau nu incidenţă interdicţia exercitării dreptului de a 11 ales. reglementată de art. 6 alin. 2 lit. b) teza a Il-a din Legea nr. 1 15/2015.
Având în vedere că în considerentele încheierii nr. 3114/22.06.2016 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea se face referire la instituţia reabilitării, tribunalul aminteşte că atât Codul penal de la 1969 (art. 133 alin. 1), cât şi Codul penal în prezent în vigoare (art. 169 alin. 1) prevăd, într-o redactare identică, că „Reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţUe care rezultă din condamnare.” Se face distincţie deci între interdicţia exercitării unui drept prin efectul aplicării unei pedepse complementare, respectiv incapacitatea persoanei de a ocupa o funcţie în considerarea existenţei unei condamnări suferite anterior, incapacitate reglementată de un act normativ extrapenal.
Tribunalul mai constată că prima instanţă evocă nişte dispoziţii din Legea nr. 70/1991 a alegerilor locale (act normativ abrogat prin Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale), în forma pe care acele dispoziţii o aveau până la republicarea legii în anul 1996. Astfel, conform disp. art. 5 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 70/1991, în forma în vigoare de la publicarea acestei legi în M. Of. nr. 239 din 28 noiembrie 1991 şi până la republicarea legii în M. Of. nr. 79 din 18 aprilie 1996, ..Nu pot fi aleşi: … c) cei condamnaţi prin hotărîre judecătorească definitivă pentru abuzuri în funcţii politice, juridice sau administrative, pentru încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, pentru alte infracţiuni intenţionate, dacă nu au fost reabilitaţi.” Prima instanţă omite însă a menţiona că. în forma avută după republicarea Legii nr. 70/1991. art. 5 din această lege avea următorul conţinut: „(1) Nu pot alege: a) alienaţii sau debilii mintal puşi sub interdicţie: b) persoanele lipsite de drepturile electorale pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească. (2) Nu pot fi aleşi: a) cetatenii care fac parte din categoriile prevăzute la art. 37 alin. (3) din Constituţie; b) persoanele care fac parte din categoriile prevăzute la lit. a) şi b) ale alin. (1)” în schimb, prima instanţă menţionează că ..aşadar, prin reglementarea edictată şi aplicabilă cauzei de faţa, legiuitorul a revenit la o normalitate în consonanţă cu reglementările internaţionale pe care le-a ratificat chiar ulterior …”. Tribunalul înţelege de aici că prima instanţă a considerat că Legea nr. 115/2015 ar institui cerinţa ca persoana căreia i s-a interzis exercitarea dreptului de a fi ales prin hotărâre judecătorească definitivă să fie în prealabil reabilitată, pentru a putea fi aleasă în funcţia de primar ori de consilier local / judeţean, conform art. 6 alin. 2 din Legea nr. 115/2015. Cu toate acestea, tribunalul constată că, spre deosebire de reglementarea în vigoare în perioada 1991 1996 (şi care nu ultraactivează), art. 6 alin. 2 lit. b) teza a Il-a din Legea nr. 115/2015 nu prevede în mod expres cerinţa ca persoana anterior condamnată, ce candidează la funcţiile menţionate mai sus, să fi fost în prealabil reabilitată.
In fine, considerentele din cuprinsul încheierii apelate, referitoare la obligaţiile asumate de Statul Român pentru combaterea fenomenului / flagelului corupţiei, prin convenţii internaţionale ratificate, exclus unei analize pertinente a condiţiei de eligibilitate reglementată de art. 6 alin. 2 lit. b) teza a ll-a din Legea nr. 115/2015. Prima instanţă invocă aceste convenţii internaţionale, la care România este parte, în susţinerea tezei că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 115/2015 trebuie interpretate în sensul că nu permit ocuparea funcţiilor publice „de către corupţi dovediţi şi nereabilitaţi” (cum este cazul „persoanei supuse validării în procedura de faţă”). Se realizează însă o interpretare excesivă, ce nu are legătură cu condiţia de eligibilitate reglementată de art. 6 alin. 2 lit, b) teza a ll-a din Legea nr. 115/2015 (este relevant că prima instanţă se referă din nou la „interdicţia de ocupare” a funcţiei publice, şi nu Ia interdicţia exercitării dreptului de a li ales).
Faţă de cele expuse mai sus, tribunalul concluzionează că Legea nr. 115/2015 nu instituie o condiţic de eligibilitate constând în „inexistenţa unei hotărâri definitive prin care s-a aplicai interdicţia exercitării dreptului dc a II ales”. în sensul arătat de prima instanţă.
Tribunalul constată, pe baza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, că în speţă sunt îndeplinite, în privinţa candidatului (Gutău Mircia, condiţiile de eligibilitate reglementate de Constituţia României şi de Legea nr. 115/2015, pentru a se dispune validarea alegerii acestuia în funcţia de primar al Municipiului Râmnicu Vâlcea. Astfel cum s-a arătat mai sus, este îndeplinită inclusiv condiţia reglementată de art. 6 alin. 2 lit. b) teza a Il-a din Legea nr. I 15/2015, deoarece interzicerea exerciţiului dreptului de a fi ales, aplicată candidatului cu titlu de pedeapsă complementară, a încetat în data dc 24.03.2015. anterior organizării şi desfăşurării alegerilor locale din dala de 5.06.2016.
Intrucât în mod nelegal prima instanţă a dispus invalidarea alegerii apelantului, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 58 alin. 2 rap. la art. 31 alin. 4 din Legea nr. 215/2001. republicată, instanţa constată că apelul formulat de candidatul Gutău Mircia este întemeiat, în ce priveşte critica referitoare la modul în care prima instanţă a interpretat prevederile art. 6 alin. 2 lit. b) din Legea nr. I 15/2015. Drept urmare, în baza art. 534 C.pr.civ. raportat la art. 480 alin. 2 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul formulat de apelantul Gutău Mircia împotriva încheierii civile nr. 3114/22.06.2016 pronunţată dc Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosar nr. 6307/288/2016 şi va dispune schimbarea acestei încheieri, în sensul că se validează alegerea d- lui Gutău Mircia, candidat clin partea Partidului Ecologist Român la alegerile locale din 05.06,2016, in funcţia de primar al Municipiului Râmnicu Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul GUTĂU MIRCIA, împotriva încheierii civile nr. 3114/22.03.2016 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosar nr. 6307/288/2016, intimat fiind BIROUL ELECTORAL DE CIRCUMSCRIPŢIE NR. 1 AL MUNICIPIULUI RÂMNICU VÂLCEA, cu sediul procesual ales la sediul Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea, din Râmnicu Vâlcea, str. General Praporgescu nr 14, jud Vâlcea.
Schimbă încheierea civilă nr. 3114 din 22 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în sensul că:
Validează alegerea domnului Gutău Mircea, candidat din partea Partidului Ecologist Roman la alegerile locale din 05.06.2016, în funcţia de primar al Municipiului Râmnicu Vâlcea.
Definitivă.
Pronunţă în şedinţa publică azi, 06 Iulie 2016.”
Motivarea integrala o puteti citi in editia print de luni