OBSESIE. Nu încape îndoială, preşedintele Partidului Alianţa Socialistă (PAS, Constantin Rotaru, este unul dintre cele mai bizare şi, totodată, contradictorii personaje de pe scena politică vâlceană. Aşa cum vă anunţam şi în ediţiile trecute ale publicaţiei noastre, visul ardent al lui Rotaru, exprimat deja public în nenumărate ocazii, este acela de a readuce la viaţă Patridul Comunist Român (PCR), însă instanţa a dat o sentinţă nefavorabilă în acest sens, pricinuindu-i comunistului o durere lăuntrică ce nu-i mai dă pace.
Deşi a eşuat lamentabil în demersul de a repune pe scena politicii româneşti PCR, partidul său de suflet, (după cum se ştie instanţa s-a pronunţat nefavorabil în acest sens), Constantin Rotaru nu renunţă nici în ruptul capului la această mai veche fantezie politică a sa, iniţiind o nouă acţiune de „strângere de semnături pentru reînscrierea Partidului Comunist Român”. Din punctul său de vedere, PCR, partidul căruia visează să-i dea contur politic, este singurul partid capabil să salveze ţara de la dezastru, singurul interesat de soarta celor 22 de milioane de români condamnaţi la genocid de actuala guvernare portocalie, al cărei lider ar trebui executat în acelaşi mod ca fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu. Aşa susţinea Rotaru într-una dintre bizarele sale apariţii publice care a şocat opinia publică. În comunicatul de presă, de care aminteam în rândurile de mai sus, se spunea: „Legat de caracterul «istoric» al unor partide ce se declară aşa, trebuie să facem o precizare: partidul nostru comunist este cel mai «istoric» dintre toate partidele, întrucât îşi are rădăcinile în mişcarea muncitorească din România, care a început pe la jumătatea secolului al XIX-lea. De asemenea, este singurul partid consecvent revoluţionar, care a realizat o epopee fascinantă în istoria patriei noastre. Desigur, au fost şi unele greşeli, dar acestea nu pot suprima caracterul, de ansamblu, revoluţionar, dovedit prin tot ce s-a construit în România, cât timp a fost condusă de acest partid, autentic de stânga. Partidul Comunist Român rămâne partidul drag al tuturor celor exploataţi, al celor fără proprietate. De aceea, necesitatea reorganizării lui apare ca o realitate a societăţii româneşti contemporane”. Suntem convinşi că în cazul în care s-ar întâmpla minunea reînfiinţării, Constantin Rotaru ar fi un preşedinte model. Ce le va cere el înfocaţilor pecerişti? Păi, în primul rând membrii au obligaţia de a dormi cu poza Ceauşeştilor sub pernă, să plângă în faţa portretului lor mai mult de 12 ore pe zi în timp ce fac temenele adânci, să pună flori o dată pe lună la mormântul lor, să citească până la epuizare „Scânteia” şi să aibă mereu la purtător o seceră şi un ciocan. Altfel, calitatea de comunist le va fi refuzată. OLIVIA PÎRVU-CÎRCIU