„Demnitarul” din titlul articolului nu este senator de drept, de-adevăratelea, ci membru de onoare al organizaţiei judeţene PNL – Vâlcea, făcând parte dintr-un aşa-zis SENAT, cu referire, probabil, la venerabilii galbeni de partid. Dacă aţi crezut că este vorba de senatorul Emilian Frâncu, v-aţi înşelat, că doar el este „vulturul de mare cu prada (colegiul electoral) în gheare” şi nu face cinste, deloc, organizaţiei vâlcene, dar asta nu-i treaba noastră. Este vorba de Traian Dobrinescu, adversarul politic „din interior” – de până acum – al senatorului-senator. Până mai zilele trecute, a mai auzit cineva de Traienel? Că ar fi desfăşurat activităţi politice sau că ar fi încercat să facă prozeliţi pentru partid şi să propovăduiască, în mase, activitatea şi binefacerile sociale ale colegilor săi de partid? Aiurea. Dar vrea, din nou, director la RAPPS, la Vila lui Ceauşescu, fiind învăţat ca numai acolo să scrie cărţi, în Cabinetul UNU. S-a dat la fund, atunci când a fost mai greu şi, de cum a înţeles că partidul care încă îl mai păstrează în rândurile sale va putea intra la guvernare şi se vor redistribui „oasele” de ros, cum a început să-şi amintească de faptul că-i liberal şi de cât de harnic a fost în funcţia pierdută. Săptămâna trecută, după şedinţa Biroului Politic Teritorial, combatanţii penelişti au trecut pe şpriţ, la restaurantul Maria, din Zona 1 Mai II a municipiului Rm. Vâlcea. Pentru că ştim bine stilul hipersensibil de spionita al multor liberali vâlceni, ce se acuză între ei de turnătorii spre presă, nu ne-am mai ocupat de ce s-a vorbit în şedinţa amintită, numai că nu ne-au lăsat neinformaţi freelancer-ul Traian Dobrinescu şi profesorul de tumbe Adrian Toader. Au reluat discuţiile în crâşmă, în faţa celui care dezleagă limbile. Primul, pentru noi şi bârfa ce o produce şi răspândeşte despre noi, nu mai reprezintă nimic şi nu ne mai impresionează cu nimic din ce face. Îl tratăm cu înţelegere umană, ştiind că nu mai are viaţă lungă în politicul judeţean! Celălalt, Adrian Toader, ca şi Dobrinescu, de altfel, a stat la cotitură, a mimat contribuţia la mişcarea liberală judeţeană şi, simţind şi el „osul” de ros, a ieşit la drumul mare. Se bate cu pumnii în piept că este liberal, pe fondul formaţiei sale de social democrat travestit. Şi, astfel, a ajuns şi el la „cheful de după şedinţă”, de care vorbeam, la restaurantul MARIA. Acolo, printre sticlele de „Hai fă-n fân”, subiectele discutate şi disputate (cu mai mult aplomb şi amănunte) au fost aceleaşi ca la BPT şi astfel am ajuns şi noi să le cunoaştem, aflându-ne lângă ei, la şpriţ, prin reprezentatul nostru neoficial, campion la proba „sticlism precizie”. De nenumărate ori am precizat că nu avem nimic cu PNL, ci numai cu parveniţii politici din acest partid, cu bicicliştii neitineraţi de cineva, ghidaţi doar de goana după funcţii şi îmbogăţire si cu greşiţii partidului cărora căciula liberalismului le este prea mare. Dar nu asta face obiectul intervenţiei noastre de presă, ci afirmaţia profesorului de tumbe Adrian Toader, precum că persoana sa (politică, evident) este criticată de Vocea Vâlcii ca urmare unei comenzi PLĂTITE de colegii săi de partid. I-auzi brâul! În primul rând, această acuzaţie nu-şi are obiectul, pentru că Toader nu este coleg politic cu membrii penelişti vâlceni, fiind considerat astfel, doar de senatorul Emilian Frâncu, căruia îi plac obedienţii, nulităţile, oamenii lipsiţi de cultură şi de personalitate, specializaţi în a purta genţile diplomat ale idolilor lor. Apoi, calomnia la care ne supune profesorul cu fluiericiu’ – afirmând că-l criticăm la comandă şi plătiţi – mai trebuie să fie şi dovedită, pentru că altfel i se defineşte şi întregeşte aura de clevetitor de partid şi de ţaţă politică. Nu ştim dacă individul, care gândeşte prin vârful pantofilor de sport, cunoaşte rolul presei şi menirea unui ziarist, ca să nu-l mai întrebăm ce înţelege din articolele critice?! Aproape toţi oamenii politici din judeţ care au greşit faţă de electorat şi societate, care s-au dovedit ipocriţi, misogini, mitomani sau fac umbră politicului degeaba, au fost criticaţi de jurnaliştii din presa locală. Pentru că asta este menirea presei. El de ce ar fi o excepţie, mai ales că s-a şi ajuns la o concluzie cvasitotalitară despre el, fiind dovedit ca un neica nimeni vânător de funcţii şi de profit şmecherit? Puţini sunt vâlcenii care se mai lasă înşelaţi de imaginea lui de călugăr spăşit şi smerit, demn slujitor al neputinţei, inculturii, parvenitismului şi prostituţiei politice, determinată şi insuflată, celor slabi, de chiar „Dracul politic”. Toader şi „senatorul” Dobrinescu, de cum au simţit schimbarea guvernării, s-au aşezat în primul rând, ca să fie văzuţi de mai marii „normatori”, ca să nu piardă împărţirea tantiemelor politice. Numai că la cârma corabiei peneliste vâlcene, nu mai stă „interesa(n)tul” Frâncu, ci democratul penelist Cristian Buican, care ştie să împartă funcţiile (viitoare, de vor fi!) conform principiului capitalist de repartizarea avantajelor „de la fiecare, după capacităţile sale, fiecăruia după munca sa” şi nu după venerabila vârstă a pretendenţilor si nevoile lor. Schimbul dintre generaţii se va face şi la Vâlcea. Dar acum, mocneşte un război surd între nulităţi. De circumstanţă, poftitorii de funcţii şi putere se arată întrebuinţabili. De unică folosinţă. Acestora, în loc de floricele, le recomandăm seminţe…
• Vlad SOARE