George Simion pare decis să joace o carte periculoasă în încercarea de a impune un premier într-un Parlament în care nu deține majoritatea. Numele vehiculat este Călin Georgescu, o figură controversată, iar scenariul conturat de politologul Cristian Pîrvulescu dezvăluie un plan tactic menit să forțeze mâna Legislativului și, implicit, voința electoratului.
Simion ar putea merge pe o strategie repetitivă: îl propune pe Georgescu ca prim-ministru, de două ori respins în Parlament. La a treia încercare, conform Constituției, Parlamentul ar trebui fie să accepte numirea, fie să accepte declanșarea alegerilor anticipate. O mișcare de forță care spune mai multe despre ambițiile lui Simion decât despre soluțiile reale pentru guvernare.
„Este o strategie de presiune. Simion mizează pe teama parlamentarilor de a merge din nou în fața electoratului”, explică Pîrvulescu. „E foarte probabil ca, în al treilea vot, Parlamentul să cedeze și să accepte numirea lui Georgescu, pentru a evita anticipatele pe care AUR le-ar câștiga fără emoții în acest moment.”
Însă acest scenariu trădează o problemă majoră: lipsa unei majorități autentice. Nici cu S.O.S România și POT, AUR nu reușește să strângă suficienți aliați pentru a forma un guvern funcțional. Minoritățile naționale sunt reticente, iar PSD nu pare dispus să își asume deschis o alianță cu Simion. În lipsa unui pact oficial, unica șansă rămâne o eventuală ruptură în interiorul PSD, care să nască o formațiune-satelit dispusă să susțină AUR. Un scenariu forțat, incert și profund instabil.
Mai grav, Simion pare tentat să folosească puținele instrumente constituționale de care dispune pentru a forța schimbări structurale – inclusiv o revizuire a Constituției sau chiar o redesenare a raporturilor între instituții. „Nu excludeți o tentativă de schimbare de regim. Dacă nu va fi popular, riscul suspendării este real, iar Simion știe asta”, avertizează politologul.
Numirea lui Georgescu nu este despre competență sau consens, ci despre presiune și calcul politic. În loc să construiască o majoritate prin negociere și compromis, Simion pare pregătit să provoace o criză constituțională în speranța că Parlamentul va ceda.
România ar putea deveni astfel scena unui experiment politic riscant, în care un președinte cu ambiții mari și sprijin incert forțează regulile pentru a-și impune voința. Iar prețul l-ar putea plăti întreaga societate.