România se confruntă, în această vară, cu o situație dificilă în sistemul energetic național, pe fondul secetei extreme și al debitelor foarte scăzute ale Dunării și râurilor. Laurențiu Cazan, președintele interimar al PNL Râmnicu Vâlcea, face o analiză a cauzelor, efectelor și vulnerabilităților sistemului energetic românesc.
„România se confruntă, în vara anului 2026, cu una dintre cele mai severe tensiuni din sistemul energetic național din ultimele decenii. Guvernul a instituit stare de alertă energetică la nivel național pentru întreaga lună august, pe fondul unei secete extreme care a redus drastic debitul Dunării și al râurilor interioare.
Debitul fluviului a coborât la aproximativ 1.500–1.600 de metri cubi pe secundă, față de valorile normale de peste 4.000 de metri cubi pe secundă în această perioadă a anului, apropiindu-se de minimul istoric înregistrat în 1985.
Impactul asupra producției de energie a fost imediat și semnificativ. Unul dintre cele două reactoare ale Centralei Nucleare de la Cernavodă a fost oprit controlat, pentru a proteja echipamentele de răcire, iar riscul de a opri și al doilea reactor rămâne ridicat.
Dacă acest scenariu s-ar materializa, România ar pierde aproximativ 20% din producția internă de electricitate. În paralel, hidrocentralele – în special cele de la Porțile de Fier – funcționează la capacitate redusă, iar producția eoliană este adesea slabă din cauza lipsei vântului.
Paradoxul sistemului energetic românesc este evident: în timpul zilei, când panourile fotovoltaice produc intens, există surplus de energie care este exportat la prețuri reduse. Seara, însă, când consumul casnic și industrial crește, producția scade brusc, iar țara este nevoită să importe până la 2.000–2.500 MW de energie, adesea la cele mai mari prețuri din Europa.
Lipsa capacităților de stocare, în special a bateriilor, face ca energia produsă ieftin ziua să nu poată fi folosită seara, când este cea mai necesară.
Această criză nu este doar o consecință a vremii. Ea este rezultatul unor probleme structurale acumulate de-a lungul anilor: investiții cronice întârziate în noi capacități de producție și stocare, închiderea unor centrale pe cărbune fără înlocuirea lor la timp, interconectări insuficiente cu țările vecine și o politică energetică marcată de instabilitate reglementară.
România dispune de o capacitate instalată de aproape 20.000 MW, dar în momentele de maximă presiune produce adesea doar o treime din aceasta.
Efectele se resimt atât asupra populației, cât și asupra economiei. Prețurile pe piața spot au atins, în unele zile, recorduri europene, iar facturile casnice riscă să crească în toamnă.
Companii mari, precum Dacia și Ford, au suspendat temporar producția pentru a reduce consumul, iar autoritățile au făcut apel la populație și instituții să economisească energie în orele de vârf.
Guvernul a alocat fonduri pentru lucrări de urgență pe Dunăre, menite să redistribuie apa către zona de răcire a centralei de la Cernavodă, și a demarat discuții pentru importuri de urgență, inclusiv din Ucraina.
Pe termen lung, soluțiile țin de accelerarea investițiilor în stocare, în noi capacități nucleare și regenerabile, în modernizarea rețelelor și în o strategie energetică coerentă, care să reducă dependența de condițiile meteorologice și de importurile scumpe.
Fără aceste măsuri, episoadele de tensiune din sistemul energetic riscă să devină tot mai frecvente, afectând atât securitatea energetică a țării, cât și puterea de cumpărare a populației”, avertizează Laurențiu Cazan.