” Bucurie cumpătată
Una din marile greșeli ale organizației județene vâlcene a PSD a fost acceptarea demisiei ex-senatorului Matei Vintilă, acesta sancționând, cu fair-play, presiunile făcute de Adrian Năstase și Octav Cozmâncă asupra președintelui social-democrat Iulian Comănescu de a-l exclude din partid. Cazul este cunoscut și nu de puține ori pesediștii râmniceni și-au exprimat regretul că acesta nu mai este lângă ei, în partid. Experiența deținută, dar și popularitatea de care se bucurăMatei Vintilă, ar fi dat un plus realizărilor politice pesediste. Multe au fost propunerile de reactivarea sa, reprezentanții la vârf ai principalelor partide contactându-l și promițându-i funcții – în aparatul politic central sau în Parlament – dar a rezistat ispitei. Totuși, evaluând situația de pe eșichierul politic național, ex-senatorul Matei Vintilăa simțit că se regăsește în principiile și doctrina populară, alăturându-se PD-L-ului. Drept urmare, fără a se înscrie în acest partid, s-a alăturat luptei electorale a candidaților portocalii, la locale, la parlamentare și pentru Cotroceni. Acum, După victoria lui Traian Băsescu, nu se hazardeazăîn țopăielile ridicole ale lui Geoanăsau ale lui Antonescu et co., ci, așteaptăcumpătat, săse formeze guvernul și sătreacă prin parlament. Apoi, are timp săse bucure. La temă, domnul Matei Vintilăne-a declarat: „După 6 decembrie, suntem pe drumul cel bun. PSD și PNL vor merge în opoziție, pentru că , deși au fost chemați la guvernare, au refuzat, prin cereri absurde. Este caraghios ca Antonescu săcearăfuncția de prim-ministru, După ce a pierdut alegerile și a ocupat locul trei la prezidențiale. Nu-i permis săpui condiții dure învingătorului. Cât despre Geoană, nu mai este cazul să-i dăm atenție. A pierdut singur alegerile și, acum, avându-i pe Hrebenciuc și pe analfabetul de Vanghelie, ca sfătuitori (are omul obligații și la ei și la ruși – n.r.) se mai gândesc săse reîntoarcă la Putere? Doar nu-s proști românii! Sămai avem răbdare, până la Crăciun! Apoi, trebuie săuităm ce a fost și sătrecem la treabă. Tare este nevoie de liniște, muncă cu sacrificii și încredere în conducerea țării. Săavem exemplu populația Germaniei din 1945, când, învinsă, a trebuit sătreacă la refacerea țării. Toți locuitorii ei au muncit doi ani de zile, renunțând la salariu și acceptând doar alimente și spiritualitate gratuită, pentru refacerea forței de muncă . La noi nu este cazul, dar tot trebuie săfacem sacrificii. Ca săieșim din criză”.
Romeo Popescu