La liberali, clocotește magma. Antonescu, Orban și Norica Nicolai poartăstigmatul trădării liberale, iar vocile care-i acuzăse întețesc. Istoria ne aratăcă în acest partid, duplicitatea și desconsiderarea voinței majorității au ajuns blazon politic. Săvedem ce spune trecutul. În 1946, Tătărăscu a fost aliatul lui Petru Groza, în alegerile trucate de comuniști, lăcomindu-se pentru o funcție de vicepremier și a devenit complice la marea trădare naționalăcare a dat țara rușilor. La acea vreme și pentru a aduce Armata Roșie în țară , Tătărăscu a fost coada de topor liberală, în timp ce Alexandrescu – cea țărănistă, iar Voitec – pentru social-democrați. Mai târziu, După 50 de ani, PSD-ul lui Cunescu, cu filiație Titel Petrescu, a avut propriul lui trădător: Alexandru Athanasiu – care a vândut PSD-ul lui Ion Ilici Iliescu. În 1992, Radu Câmpeanu a trădat Convenția Democratăși a oferit partidul, la cheie, lui Ion Iliescu, umplând PNL-ul de rușine și scoțându-l din Parlament. Viziunea politică și generozitatea lui Corneliu Coposu, care i-a reprimit pe liberali în CDR și i-a retrimis în Parlamentul României în 1996, nu au avut efecte asupra liderilor liberali Quintus și Stoica. În anul 2000, ei au trădat din nou, ieșind din CDR și atacând, cu lipsătotalăde fair play, guvernarea CDR unde deținuserăcele mai importante portofolii economice și anume Finanțele, prin Remeș și Industriile, prin Tăriceanu. În 2004, După turul I, liberalii au oprit complet motoarele electorale, iar Paul Păcuraru, de la Galați, și Relu Fenechiu, de la Iași, felicitau peste tot PSD-ul, pentru victoria în alegeri. După aceea, s-au trezit aduși la guvernare, prin victoria, mai degrabăpersonală, a lui Băsescu – care l-a făcut prim-ministru pe Tăriceanu. Dar acesta l-a trădat, pentru a îndeplini visul lui Patriciu, alianța cu PSD-ul. De aceea gestul lui Antonescu de anul trecut nu este decât o continuare firească a acestei politici duplicitare. Este însă adevărat că electoratul liberal, educat și liber în gândire, a sancționat de fiecare datăderapajele liderilor. Așa s-a întâmplat și de Sf. Nicolae, anul trecut. Despre trădarea liberalilor, un cititor ne-a povestit o întâmplare petrecutăcu mulți ani în urmă, despre care puțini își mai aduc aminte din istorie, dar care pare decupatădin zilele noastre, când ne mirăm că suntem martorii unor alianțe contra naturii (PSD – PNL) care, credem noi, că s-a făcut pentru prima datăla noi în țară . Nimic mai fals. În istorie, totul se repetă, nimic nu se mai inventează, din păcate! În urmăcu 63 de ani, prim-ministrul liberal, Gheorghe Tătărăscu, născut în județul Gorj, în satul Poiana, După o guvernare cu foarte bune rezultate economice, a decis să-și vireze partidul său liberal mai spre stânga. Împotriva unor liberali mai moderați și cu rezerve Față de o astfel de alianță, partidul liberal al lui Tătărăscu a hotărât săse alieze cu comuniștii, După rezultatul alegerilor din noiembrie. Liberalii săi au umplut țara cu poza lor alături de comuniști (vezi Antonescu și Geoană!) și astfel a început o nouăperioadă în istoria României. Văsunăcumva cunoscut? Era tot noiembrie, ca și anul trecut, dar în anul 1946. Noul aliat al prim-ministrului liberal Tătărăscu a fost, atunci, tânărul partid comunist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Arhivele sovietice, desecretizate, relateazăo vizităpre-electoralăa lui Dej la Moscova (așa a făcut și Geoană, nu?), de unde s-a întors cu 1 milion de dolari (valoare 1946!) pentru a câștiga alegerile din România (oare Geoană, câte milioane de euro a primit?). Vizita la Moscova a lui Dej s-a întâmplat tot în luna aprilie, în urmăcu 63 de ani. Dej a câștigat alegerile, ajutat de liberali, iar câțiva ani mai târziu l-a arestat pe Tătărăscu, pentru că acesta era, După cum afirma chiar aliatul lui, „dușmanul poporului”. Crin Antonescu, semnând pactul cu urmașii lui Dej, n-a făcut nimic altceva decât săcopieze aproape la indigo traseul lui Tătărăscu. De această dată, au fost mici modifică ri, în sensul că Băsescu a ajuns președintele României, în pofida alianței liberalilor, iar Antonescu, în acest caz, nu va ajunge la pușcă rie ca dușman al poporului, dar și-a ratat singura lui șansăde a deveni ceva mai mult decât un bun vorbitor și anume, ascensiunea lui că tre Cotroceni, peste cinci ani. Mai mult, alianța pusăla cale de urmașii lui Tătărăscu are toate șansele săfărâmițeze iar partidul în tot felul de aripioare. Exemplul Partidului Îărănesc post-decembrist, partid care prin pixul lui Ciuhandu l-a făcut pe Corneliu Coposu agentul electoral al urmașilor lui Dej, este unul trist, menit săpunăsemne de întrebare asupra mersului liberalilor în istorie, mers deturnat ca totdeauna de interese economice majore, menite sădistrugăidealuri și doctrine. Victoria lui Băsescu a generat un șir de proteste și acuze de hoție care nu au nimic de-a face cu voința electoratului care, deocamdată, e stăpân pe un singur lucru sigur: votul! Alianțele făcute împotriva credințelor și a idealurilor politice n-au dus niciodatăla ceva bun pentru popor, ci doar pentru clasa politică hulpavă. Peste câteva luni până în toamnă, vom trăi și vom vedea dacă istoria se repetăsau dacă se repetăcu mici modifică ri! Dar este imposibil ca în PNL sănu mai existe oameni cu mintea clarăși capul pe umeri. Oameni care să-și dea seama că din cauza încă pățânării propriilor lideri, PNL a pierdut, de două ori guvernarea, într-un singur an. O datădin cauza ambițiilor lui Tăriceanu, iar acum din cauza acelorași ambiții prostești ale ofilitului Crin tombal. Dacă Antonescu n-ar fi fost atât de orbit de ură, atât de orgolios și ranchiunos (tipic caracterelor mici), acum PNL era frumușel la guvernare, avea în stăpânire 6-7 ministere și într-adevăr puteau face ceva pentru România. însă , acum, se transformă în dușmanii României, iar populația începe să-i perceapăca atare, din ce în ce mai mult! Pentru că nu poți săfii decât un politician nenorocit și de-a dreptul imbecil, din moment ce te declari mare liberal, dar, totodată, preferi opoziția alături de Geoană, Hrebenciuc, Vanghelie, Duvaz, în locul guvernării cu 6-7 ministere în subordine.