O nouă arestare tulbură viaţa publică a României. Luptei împotriva corupţiei i-a căzut în gheare viitorul ginere al lui Felix – Voiculescu, şeful antenelor învrăjbitoare şi destabilizatoare. Locotenentul „ginerică” Sorin Alexandrescu, directorul general de la Antena Group, este acuzat că l-a şantajat pe administratorul RCS&RDS, cu dezvăluiri compromiţătoare, cerându-i să semneze un contract de retransmitere prin satelit a programelor Antena TV, ameninţându-l că, altfel, va fi făcută publică o anchetă jurnalistică în care se va arăta că acesta i-a dat 3,5 milioane de euro mită lui Mitică Dragomir, şeful Ligii Profesioniste de Fotbal. Cazul Antena-RCS, soldat cu arestarea lui Sorin Alexandrescu, este unul răsunător, dar departe de a fi o excepţie pe piaţa media din România.
Sentimentul care m-a încercat când am citit ştirea arestării şantajistului a fost de profundă greaţă şi silă. Nu pot să cred cum un turnător infect (dovedit oficial) încearcă să distrugă una din puţinele companii de succes din România care dă de muncă la mii de salariaţi, ajută statul prin plata impozitelor şi datorită căreia avem cel mai ieftin Internet de mare viteză din Europa. Şi cine face acest lucru? O căpuşă care a făcut avere numai de pe spatele statului român prin contracte şi privatizări bine ţintite. Deci, după ce că această companie – Antena Grup, împreună cu patronul său ne căpuşează prin furturi de la stat, nu-i lasă nici pe alţii să facă afaceri cinstite.
Şantajul de presă, o realitate banală în primii 15 ani după revoluţie, a revenit puternic în atenţia publicului, după ce criza economică a lovit greu instituţiile de media. Dacă legea este încălcată de cei care au datoria de a o face cunoscută, dacă şantajul a ajuns un mod de a mulţumi stăpânul nesătul şi dacă a jigni şi a înjura oamenii care nu se pot apăra se numeşte presă, atunci la ce mai este bună mass-media? Presa română, astăzi, este placa turnantă a haosului, creuzetul corupţiei, al debandadei. Ţinuta editorială a ştirilor nu-şi mai găseşte rostul în profesionalism – titluri fraudate, informaţiile se contrazic la doi paşi una de alta, bombe fumigene, păcăleli circăreşti, agramatisme cu duimul, minciuni sfruntate, sloganuri puerile. Nici din greşeală nu-şi face loc o ştire-ştire, o ştire profesionist lucrată. Corectitudinea? – un anacronism. Profesionalismul? – un moft păgubitor, mâncător de timp.
Panoramate, paginile printate sau on-line oferă imaginea unui sat fără câini, unde mulţimi de indivizi hălăduiesc la întâmplare, fără şefi, fără rigori, fără legi, fără habar, având o singură ţintă: aparenţa care satisface interesul bănesc, gloria personală, jocurile stăpânului. Dacă mişcarea din ’89 a început de la un Laszlo, uite că lupta împotriva presei de şantaj poate începe de la un Zoltan, patronul firmei RCS-RDS. El trebuie felicitat pentru declanşarea luptei împotriva şantajului din presă. Dacă nu ar exista atât de mulţi jurnalişti dispuşi să se vândă pe bani mai mulţi sau mai puţini, n-am fi ajuns acolo unde am ajuns acum. Şantajul nu ar fi posibil dacă nu ar exista mercenari dispuşi să pună în practică un ordin de masacrare mediatică sau să ţină o investigaţie la sertar pentru ca ea să fie folosită ca instrument de şantaj.
Breasla ziariştilor şi moderatorilor tv “se stropeşte” pe profesie, având sarcina expresă de la patronii lor de a face ca telespectatorii sau cititorii să-şi schimbe total opţiunile, modul de gândire, fiind manevraţi în cel mai abject mod cu putinţă, în funcţie de afinităţile de moment ale patronilor. Dar cine este primul vinovat în această ecuaţie? Omul needucat, credul şi, în primul rând, neimplicarea elitelor în viaţa noastră socială şi politică. La televiziuni, non-valoarea, promiscuitatea, minciuna, facilitatea, frivolitatea etc. sunt valori ce au scos în faţă, ca exemple pozitive, o pleiadă de oameni de maidan, inculţi, alienaţi mintal, pleșcari de duzină sau vedete ce sunt astfel percepute de aceea pătură socială care este uşor manipulată de mass-media.
Şi astfel, Antenele continuă să spele pe creier. Şantajistul Alexandrescu s-a sustras de câteva ori invitaţiei procurorilor la declaraţii, refuzând să se prezinte la DNA. Ca urmare, a fost adus cu poliţia. Ceva absolut legal! Iar de aici dezinformarea că arestarea lui este o persecuţie şi reţinerea pe stradă este un abuz al şefului DNA. Ce are doamna Kovesi cu treaba asta? Ea este doar de o lună la DNA și dosarul este vechi de 2-3 luni. Iar legea este lege şi trebuie respectată chiar şi de “anteniştii” lui Voiculescu. Posturile lui de televiziune trebuie să-şi găsească echilibrul, să discearnă că nu pot fi ei deasupra legii şi liderii corectitudinii în România, unde corectitudinea a murit în ’89, dacă nu cumva pe vremea dinozaurilor comuniști. Poporul, ca întreg, este asemeni unui animal, pe care dresorul îl învaţă să facă într-un anumit fel, pentru a stârni satisfacţia şi aplauzele publicului. În cazul nostru, dresorul este mass-media, iar publicul, clasa politică. Regulile? Nu au cum să se schimbe. Niciodată! Nici cu infuzie de caracter nemţesc, prin instituirea sistemului monarhic, nu s-a reuşit nimic. Astăzi, politicienii rapace și gangsterii de presă sunt la preţ. Acum şi în perspectivă, nimic nou sub soare!
ROMEO POPESCU