Tragedia produsă pe 21 iulie 2026, pe DN7, în zona Lazaret, ridică noi semne de întrebare cu privire la modul în care este evaluată siguranța versanților de pe Valea Oltului.
Un bărbat de 71 de ani a murit după ce o stâncă s-a desprins de pe versant și a căzut peste autoturismul în care se afla. Mașina circula pe DN7, la kilometrul 240+230. La volan se afla o femeie de 36 de ani, care a reușit să se autoevacueze. Pasagerul a rămas încarcerat și, în ciuda manevrelor de resuscitare efectuate de echipajele de intervenție, a decedat.
La scurt timp după accident, reprezentanții DRDP Brașov au precizat că sectorul respectiv nu prezentase anterior un risc cunoscut de căderi de pietre și au invocat inclusiv un audit de siguranță rutieră realizat în 2025.
Numai că informațiile și documentele prezentate ulterior de Sibiu Independent ridică o problemă esențială: auditul invocat de CNAIR nu ar fi avut ca obiect expertizarea geologică a versantului și stabilirea riscului de desprindere a rocilor.
Cu alte cuvinte, faptul că în urma auditului nu a fost indicat un risc de căderi de pietre nu înseamnă că versantul a fost analizat din punct de vedere geologic.
Ce a verificat, de fapt, auditul?
Aceasta este una dintre principalele întrebări care apar după tragedia de la Lazaret.
Dacă auditul de siguranță rutieră nu a urmărit în mod specific stabilitatea versantului și riscul de desprindere a rocilor, atunci el nu poate fi considerat, în sine, o expertiză geologică a zonei.
Iar aici apare o întrebare legitimă: cum a fost evaluat riscul de cădere a stâncilor înainte de producerea tragediei?
Expertiza geologică, inițiată după tragedie
Potrivit informațiilor publicate de Sibiu Independent, expertiza geologică destinată identificării riscurilor versantului a fost inițiată după accidentul mortal din 21 iulie.
Nu înseamnă automat că tragedia putea fi prevenită sau că există o responsabilitate a CNAIR. Aceste aspecte trebuie stabilite prin verificările și anchetele competente.
Dar momentul în care a fost solicitată expertiza ridică o problemă importantă: dacă exista un risc geologic care putea fi identificat, de ce evaluarea specifică a versantului a fost făcută abia după ce o persoană și-a pierdut viața?
Revizii zilnice, dar fără documente?
Un alt aspect prezentat în investigație privește reviziile efectuate pe sectorul respectiv.
CNAIR susține că sunt realizate verificări zilnice. Potrivit informațiilor publicate de Sibiu Independent, acestea sunt efectuate de personalul muncitor, fără întocmirea unor documente.
În aceste condiții, apar alte întrebări:
Cine efectuează concret verificarea? Ce se urmărește în timpul acesteia? Ce se constată? Cum sunt consemnate eventualele probleme? Cine decide dacă este necesară o intervenție?
Și, mai ales, cum poate fi demonstrat ulterior că un anumit sector a fost verificat și că, la momentul respectiv, nu prezenta un risc vizibil?
CNAIR invocă lucrări de securizare
După tragedie, CNAIR a precizat că în zona Lazaret au fost realizate, în ultimii ani, lucrări de securizare și curățare a versanților, pe porțiuni de stâncă neacoperite de vegetație, pe o suprafață de peste 4.500 de metri pătrați.
Compania a explicat și că montarea plaselor de protecție în zonele împădurite ar presupune defrișarea versantului.
Rămâne însă de clarificat dacă și în ce mod a fost evaluată stabilitatea geologică a versantului în zona exactă în care s-a produs desprinderea de rocă.
Întrebările la care trebuie să existe răspunsuri
Cazul de la Lazaret nu ar trebui redus doar la întrebarea privind cauza desprinderii stâncii.
Trebuie lămurit ce verificări au fost efectuate înainte de 21 iulie, cine a evaluat riscul geologic, ce a urmărit auditul de siguranță rutieră din 2025 și de ce expertiza geologică specifică a fost inițiată după tragedie.
De asemenea, trebuie explicat ce presupun concret reviziile zilnice și unde sunt consemnate rezultatele acestora.
Nu este corect să fie indicat un vinovat înainte ca autoritățile competente să stabilească responsabilitățile. Dar este perfect legitim să fie cerute explicații atunci când un om își pierde viața pe un drum național în urma desprinderii unei stânci.
Un audit de siguranță rutieră și o expertiză geologică a unui versant sunt lucruri diferite.
Iar o expertiză realizată după tragedie poate explica de ce s-a desprins stânca, însă nu mai poate schimba deznodământul pentru omul care a murit.
Întrebarea esențială rămâne: putea fi identificat riscul înainte de 21 iulie?
Răspunsul la această întrebare trebuie să vină acum, nu după următoarea tragedie.