Azi, România a atins un nivel de incoerență guvernamentală greu de imaginat. După ce, vineri, Guvernul modificase Codul Fiscal pentru a implementa o nouă paradigmă fiscală, astăzi, aceleași prevederi au fost anulate, revenindu-se la forma inițială. În doar câteva zile, proiectul de lege care promitea să revoluționeze impozitul pe cifra de afaceri a devenit inutil, demonstrând că, în politică, totul este relativ – chiar și logica deciziilor.
Dacă până vineri Guvernul părea să aibă o viziune coerentă, azi pare că funcționează după regulile unui experiment fără reguli: ideile se schimbă de la o zi la alta, iar deciziile se răstoarnă la fel de repede cum au fost luate. În acest context, orice comparație cu Einstein și teoria relativității devine relevantă: chiar și principiile științifice par mai stabile decât deciziile de la vârful statului.
Contradicțiile nu se opresc aici. Președintele a trecut de la un discurs critic la o justificare total opusă, în cazul pensiilor magistraților, iar publicul este obligat să urmărească schimbări bruște, fără argumente convingătoare. În mod ironic, până și figuri istorice precum Traian Băsescu sau Klaus Iohannis sunt elogiate de autorii politici contemporani, într-o alăturare care depășește absurdul cotidian.
Pentru un observator străin, România poate părea un sketch de Stan și Bran sau o scenă de Benny Hill. Din păcate, realitatea nu este comedie: este un teatru absurd, cu efecte concrete asupra mediului de afaceri, asupra încrederii cetățenilor în instituții și asupra stabilității economice.
În acest context, întrebarea rămâne: cine mai are curajul să planifice pe termen lung într-un stat în care legile și regulile se schimbă de azi pe mâine? România pare să fi devenit laboratorul unei improvizații politice fără precedent, iar cetățenii sunt spectatori involuntari ai unui spectacol care ar trebui să fie serios.