Întreaga țară stăcu ochii în televizoare, așteptând săvadădacă se va face luminăîn guvernarea țării.
Se poate spune că zilele Guvernului Tăriceanu sunt numărate. Soarta lui a fost decisăla Cotroceni, unde liderul PSD, Mircea Geoanăa stat la taifas cu președintele Traian Băsescu. După care au urmat alte taifasuri ale liderilor social-democrați prin diverse cârciumi. Culoarea noului guvern pare a fi portocalie, aceea culoare care place majorității românilor și președintelui Traian Băsescu. Un guvern PLD-PD, așa cum se vehiculează, readuce lucrurile la momentul de După alegerile din 2004. Miza tulburărilor politice din ultima vreme este una singură. Înlăturarea grupului petro-liberal Tăriceanu de la guvernare, pe care însuși președintele Traian Băsescu l-a definit ca fiind oligarhic. Este clar că la mijloc este vorba de interese economico-financiare și nicidecum de preocuparea pentru bunul mers al treburilor țării. Nu-i de mirare că liberali nu vor săse combine în nici un fel cu PSD-ul de azi. Un partid condus de Geoanăși Vanghelie, nu poate fi un tovarăș de dialog sau de drum, pentru nimeni. Un partid ce-și terfelește și amenințăliderii, care de bine de rău au demonstrat câte ceva, nu poate avea viitor. Săte agăți cu disperare sărămâi în frunte împotriva voinței tuturor, te duce cu gândul la perioada pe care am crezut-o de mult apusă. Social-democrații sunt pe cale săcadăîntr-o ambuscadăingenios organizată.
Cu mai mulți lideri aflați în cercetări penale, PSD este gata săaccepte un troc aproape murdar. Nu intrarea la guvernare îi intereseazăpe social-democrați. Vor doar să-i salveze pe cei aflați în vizorul justiției și, astfel, să-și îndrepte imaginea morală, destul de șifonatăacum. Iar unicul mod de a realiza acest obiectiv este trădarea. Trădarea lui Tăriceanu.
Hrebenciuc, Năstase și Iliescu nu au decât săplece și săse înscrie în PC, UDMR sau PNL. S-ar integra perfect. Dacă rămân, PSD-ul va avea soarta PNÎcd-ului. E anormal că PD-ul a ajuns la scorul la care a ajuns. Și nu scorul e anormal, ci lipsa unei concurențe nici măcar în perspectivă. În ritmul ăsta o vor lua razna și e posibil săcalce pe urmele PSD-ului. PNL nu mai e partid politic ci SRL (bine spus „răspundere limitată”). Și un SRL falimentar și plin de incompetenți și inconștienți (concurența dintre incompetențăși inconștientăe puternică în PNL, nu se știe ce va câștiga: incompetența sau inconștiența). PSD-ul are probleme din cauza schimbării societății, niciuna dintre rețetele cu care au câștigat în 1990 (terorismul și violența), în 1992 (preluarea și stabilizarea structurii PCR și Secu, pomenile electorale), în 2000 (eșecul guvernării CDR și efectele perverse ale dezastrului economic al că rui autor era chiar PSD-ul, cederiștii au fost cei care au plătit decontul) nu mai e valabilă.
Cu toate bubele sale, PD-ul a rămas singurul partid frecventabil. E răul cel mai mic dar va deveni un rău mai mare dacă nu are concurență. În cazul în care chiar vom avea un guvern liberal-democrat la Palatul Victoria, lupta împotriva corupției se va înteți. Vorba vine, fiindcă vom avea de-a face doar cu o adevăratădecimare a grupului Tăriceanu, în timp ce dosarele liderilor PSD vor fi aruncate la lada de gunoi din diverse motive. E doar o problemăde chichițe avocă tești. Momentul ales pentru astfel de reglări de conturi politice este însă total nepotrivit. După seceta din acest an, economia gâfâie și românii vor pătimi amarnic în această iarnădin cauza exploziei prețurilor. Un guvern PLD-PD nu ar mai putea sărezolve mare lucru, având în vedere că se încheie un ciclu electoral și trebuie deschis următorul. PSD trebuie sărenunțe la figurile sinistre (Iliescu, Năstase, Hrebenciuc, Mazăre, Oprișan, Mitrea, Stan) sau comice (Văcă roiu, Geoană, Vanghelie) și la politica de tip socialism bananier (l-au tot acuzat pe Băsescu că seamănăcu Lukasenko însă PSD-ul prin „doctrină”, politicile sale și corupție nu e foarte departe de Belarus, Venezuela sau Bolivia). Laburiștii britanici au stat vreo 20 de ani în opoziție și până nu s-au reformat, nu s-au modernizat și nu au renunțat la extremismul de stânga și politicile economice socialist-simplist-sinucigașe, nu au revenit la putere. PSD-ul ar trebui săînvețe din greșelile altora și săse gândească că e preferabil săstea 8 ani în opoziție (2004-2012) decât sădisparăca partid.
Cu personaje frecventabile gen Pușcaș, Dancu, Diaconescu, Săniuțăsau Corlățean, cu politici economice moderne, cu activism social (activism, nu pomeni electorale), și teme de stânga de tip occidental, nu bananier-panslavist, PSD-ul ar deveni un partid solid, o alternativăviabilăla guvernarea țării. Și-ar face lor un bine, ne-ar face nouăun bine și i-ar obliga și pe democrați și liberali săse reformeze, săse democratizeze (și liberalii și pediștii stau prost la capitolul ăsta) și viața politică românească ar deveni respirabilă. E comic ce se întâmplăacum în PSD dar, în același timp, e extrem de serios și important pentru politica și societatea românească .
Iliescu nu este tatăl stângii în România, nu e nici măcar fondatorul ei, este groparul social democrației (nu are nicio legăturăcu democrația, cu atât mai puțin cu social democrația). Rolul său a fost acela de terorist de stat și naș al Mafiei.