Cuviosul Antonie de la Iezerul Vâlcii este pomenit în Biserica Ortodoxă la data de 23 noiembrie, fiind cinstit în mod deosebit în zona Olteniei, unde este trecut în calendar cu cruce roșie. Cu această ocazie, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, împreună cu Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, vor sluji Sfânta Liturghie la Mănăstirea Iezer (judeţul Vâlcea), acolo unde se află depuse moaştele cuviosului.
Sfântul Antonie a vieţuit pe timpul domnitorului Matei Basarab, fiind originar dintr-o familie de creştini evlavioşi din Oltenia. Impresionat de viaţa aleasă pe care o duceau călugării de la Iezeru, Antonie a intrat frate în acest schit. A cerut apoi binecuvântarea Episcopului Ilarion, ca să meargă la Sfântul Munte Athos. Acesta, însă, cunoscând că Antonie este de mare folos multora, l-a sfătuit să renunţe. În jurul anului 1690, Antonie s-a retras într-o peşteră din vecinătatea schitului Iezeru, în muntele cu acelaşi nume. Peştera i-a devenit cuviosului chilie şi loc de reculegere. Nemulţumit că nu avea un loc pentru rugăciune, Antonie a săpat un mic paraclis în stâncă, astfel încât să poată face din ea un lăcaş de închinare Lui Dumnezeu. Totodată, i-a pus catapeteasmă şi icoane, înzestrând-o cu cele necesare săvârşirii slujbelor dumnezeieşti. Sf. lăcaş a fost sfinţit de Episcopul Ilarion al Râmnicului.
În această bisericuţă din stâncă s-a rugat Cuviosul Antonie sihastrul până la sfârşitul vieţii sale. Cobora la schit doar în duminici şi sărbători, ca să asculte Sfânta Liturghie şi să primească Trupul şi Sângele Domnului. Antonie a stat în sihăstrie 28 ani şi a trăit 92 ani; s-a mutat la Domnul în ziua de 23 noiembrie 1719.
Pentru viaţa şi nevoinţele sale, Cuviosul Antonie a fost aşezat în rândul sfinţilor, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în data de 20 iunie 1992.