Acum 21 de ani, poporul român a rupt cătuşele libertăţii de la mâini şi picioare, câştigându-şi libertatea şi, în loc a le arunca, le-au pus coroană pe frunţile înguste ale acelora care ne-au confiscat revoluţia. De 21 de ani, în România, monarhia prostiei domneşte peste tot, cu mii, zeci de mii, milioane de regi închipuiţi, făcându-ne de râs, deşi România are un rege, un singur rege şi acela este Maiestatea Sa Regele Mihai. Cel căruia, regimul Iliescu şi PSD i-au refuzat accesul în ţara natală. Nu regele Cioabă (al ţiganilor) este regele românilor, “botezat” aşa, pentru a spori confuzia, ci monarhul Mihai I. Să fie, oare, acestea, numai coincidenţe? De ce le era frică celor din regimul Iliescu…? De aceea, spun mereu că PSD este rădăcina tuturor relelor. În ultimul timp temele principale ale ştirilor din toată lumea au fost legate de reacţia ostilă împotriva cetăţenilor români din Italia şi mai nou şi din alte ţări europene. Reacţia fără precedent îndreptată împotriva tuturor românilor stabiliţi în aceste state a pornit, mai ales, de la comportamentul anormal şi infracţional al unei etnii minoritare de cetăţeni români, şi anume ţiganii sau etnia “romilor”. Etnia aceasta nu este specifică României, ea întâlnindu-se, în majoritatea ţărilor europene, în diverse proporţii, dar noua sa denumire de “rom” (roma/romani/romanies în engleză) este asimilată cu numele ţării noastre – România, răspândindu-se astfel o confuzie care ar putea deveni fatală pentru viitorul european al poporului român. În 2001, Petre Roman, ministrul de externe, a semnat un Memorandum în care, în virtutea dreptului de auto-identificare al populaţiilor, a decis folosirea denumirii de “rom”, obligatoriu, în toate documentele oficiale române, pentru a se identifica etnia ţiganilor. De 21 de ani ne închinăm prostiei, incompetenţei şi visurilor noastre absurde, lăsându-ne sufletele întemniţate în trecut. În toată perioada post-decembristă s-a manifestat o presiune constantă din partea unor organizaţii sau din partea unor politicieni, personalităţi de frunte cu ascendenţă romă, în folosirea în documentele oficiale a etnonimului “rom”. Luna trecută, deputatul Silviu Prigoană a solicitat înlocuirea termenului de “rom” cu cel de “ţigan”, în actele oficiale. De aici, s-a produs un inexplicabil scandal, deşi toată lumea ştie că disputa rom – ţigan este una artificială, creată şi susţinută din exteriorul etniei pusă în discuţie. Eu n-am auzit vreun ţigan zicând: “noi romii”, “sunt rom”, “cântece rome” (termenul este atât de nou că nici nu este evidentă declinarea adjectivului rom/ă!), “lăutar rom”, “sat de romi” etc. Toţi interlocutorii ţigani folosesc, în mod firesc, termenul de ţigan, ţigancă, ţigănesc etc., termen care nu este peiorativ decât în funcţie de contextul întrebuinţării. În schimb, termenul de “rom” îl citesc în presă, îl aud pronunţat de politicieni şi îl întâlnesc într-o întrebuinţare strict instituţională sau în context public. Perfect artificial. Agresiunea lexicală rom/roma/roman – romani/români – romanies/romanians – romanes/româneşte a fost aplicată asupra ţării şi naţiunii noastre imediat după 1990, în cadrul unui program complex dezvoltat de Fundaţia Soros în România. Beneficiind de numeroşi membri ai etniei ţigăneşti în guvernarea PSD – sunt notorii Ion Iliescu, Adrian Năstase sau Andrei Pleşu – după „Memorandumul” lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat în cale schimbătorilor de limbă şi istorie. Dar, până la urmă, e vorba de întâietate, de cel care şi-a ales primul un nume, aşa cum se întâmplă la OSIM. Iar românii au fost primii. Cea mai veche semnalare a numelui de roman/ruman este regăsită în Cântecul Nibelungilor, pe la 1200, sub forma Ramunch. Iar ţiganii au ajuns în Ţările Române pe la 1300 şi ceva. Aşa că să ne mai lase în pace cu pretenţii din astea. În ziua de azi, dacă vrei să-ţi alegi un nume de firmă, de produs etc, trebuie să aştepţi până ce ţi se verifică propunerea, să nu existe confuzii, dacă există ceva apropiat. Nimeni nu se poate atinge de numele de Champagne, de exemplu. O să spuneţi că nu se poate face o asemenea comparaţie, că e dreptul acestei etnii să-şi aleagă ce nume doreşte. Problema este că ţiganii nu şi-au dorit să îşi schimbe numele. Fundaţia lui Soros, prin 1992, a propus şi a obţinut schimbarea denumirii etniei. Şi s-a ales special acest nume de “rom” tocmai pentru a se crea confuzii în mod voit. “Romii” trebuie să-şi schimbe numele. Dacă nu, au alternativa de a folosi paşaportul! Nu românii trebuie să-şi schimbe atitudinea faţă de ţigani. Aceasta este o falsă problemă. Cum spuneam, dar în alte cuvinte, românii au acceptat pe teritoriul lor, în virtutea unor valori moştenite şi cultivate pe parcursul istoriei, ca ţiganii să trăiască pe aceste locuri. Acum, pe această temă, suntem batjocoriţi. Conflictul există şi este real. Dar este cauzat de refuzul ţiganilor de a se adapta legilor şi cutumelor ţării şi poporului care i-a adoptat. Şi, pentru că s-au creat confuzii grave în Europa, privitor la fondul biologic ereditar al românilor, ba, încă românii au de suferit din pricina acestei confuzii, nu ţara românească şi naţiunea română trebuie să îşi schimbe numele ci ţiganii. Deja din cauza lor, în occident, termenul de român începe să devină insultător, la fel cum şi termenul de ţigan li se pare lor insultător şi asta numai din cauza mâncătorilor de lebede care nu vor şi nici nu pot să se integreze în societate. Iar domnilor de la Ministerul Culturii le garantez personal, ca martor, că ţiganii nu numai că nu se simt jigniţi de acest nume ci, uneori, se folosesc de el cu mândrie şi ostentativ chiar. De aceea ţiganii trebuie să îşi schimbe atitudinea. Românii au făcut-o deja! Trebuie să ne respectăm istoria şi să ne mândrim cu ea. Nu să o îngropăm. Este identitatea noastră.
Romeo Popescu