Cercetarea în pomicultură este pe cale de dispariție în România. Din 26 de stațiuni de cercetare câte existau înainte de ’89 în prezent mai funcționează cu greu doar patru în întreaga țară. Majoritatea s-au desființat din cauza retrocedării suprafețelor de teren pe care se făcea cercetare, dar și a subfinanțării care a dus în final la pierderea specialiștilor, dar și a colecțiilor naționale.
La Râmnicu Vâlcea există una dintre puținele stațiuni, Stațiunea de Cercetare – Dezvoltarea pentru Pomicultură, ce funcționează pe lângă Facultatea de Horticultură din Craiova, care nu numai că a reu șit să supraviețuiască în vremuri de criză, dar se și autofinanțează în mare parte prin valorificarea fructelor produse în livada proprie, dar și a materialului săditor creat în laboratoarele instituție. În această toamnă, stațiunea a scos la vânzare peste 80.000 de pomi fructiferi cu prețuri cuprinse între 15 lei pentru măr, prun și 65 de lei pentru nuc altoit.
„Avem avantajul că pe lângă sectorul de cercetare stațiunea deține și un sector de producție care stă la baza dezvoltării acestei unități. Altfel ar fi foarte greu, cercetătorii nu și-ar putea lua nici măcar salariile”, susține Ion Mitrea, decanul Facultății de Horticultură Craiova.
Pentru că se apropie perioada optimă de plantare pomilor fructiferi, specialiștii le recomandă cumpărătorilor să achiziționeze doar material săditor cu etichetă albastră, acela este certificat.
Stațiunea de la Râmnicu Vâlcea este singura producătoare de nuc altoit și alun din Europa, material săditor certificat care aduce în bugetul instituției sume mari de bani.
„Suntem singurii producători din Europa și aici deținem și băncile de gene pentru alun, nuc, prun și castan comestibil. Cererea pe plan mondial de nuc altoit este mai mare decât putem noi produce. De aceea, lucrăm numai pe bază de comandă făcută cu cel puțin doi ani înainte. Tot ce avem în pepinieră la ora actuală este vândut integral. Nucile pe care le avem noi în colecție au între 8-25 g/nucă, însă pentru comerțul internațional ne interesează să producem doar nuci între 9-16 g/nucă” – susține ing. dr. Ion Botu, directorul stațiunii.
Stațiunea a pierdut în ultimii ani prin retrocedare aproape 900 de hectare de teren, în prezent mai deține doar 147 de hectare, suprafețe pe care sunt păstrate colecțiile naționale, băncile de gene, formate în 30- 40 de ani de cercetare.
„Colecțiile naționale, băncile de gene cum le spunem noi, sunt deosebit de importante pe plan național. Se întrețin greu, este nevoie de migală și răbdare însă este un material extrem de valoros de care nu dispun toate țările. Pierderea colecțiilor naționale înseamnă dezastru, materialul autohton este pierdut pe veci. Dacă se pierd înseamnă să cumpărăm din alte țări, și pe lângă că este foarte scump este foarte greu să se refacă”, susține ing. dr. Ion Botu. La Râmnicu Vâlcea sunt 2.500 de soiuri și în jur de 30.000 de hibrizi. „Asta înseamnă că un număr enorm de genotipuri din care am reu șit să omologăm 32 de soiuri și mai avem 6 în curs de omologare”, spune cu mândrie directorul stațiunii.
Cercetătorii au creat până în prezent 120 de soiuri de nuc, 120 de alun, 40 de castan comestibil, 80 de soiuri de meri, 800 de prun și un număr mai mic de gutui, piersic, păr.
În scop de cercetare, dar și pentru atragerea de fonduri, specialiștii de la Stațiunea pentru Pomicultură au creat în premieră în România o colecție de plante bioenergetice producătoare de biomasă pentru transformarea în energie nepoluantă. Este vorba de salcie, plop, nuc, corcoduș. Proiectul se derulează împreună cu CET Govora și în curând vor începe plantările primelor soiuri de plante bioenergetice.
CODRUȚA ALEXANDRU