Articolul meu publicat în Vocea Vâlcii din 27 mai referitor la sărbătorile Râmnicului, a suscitat și cred că mai suscită încă discuții datorită faptului că sunt istorici (cel puțin unul, pe care-l cunosc bine, e de calibru) care contestă faptul că la Râmnicu Vâlcea s-a cântat pentru prima oară Imnul Național „Deșteaptă-te Române”. Am citit argumentele bazate pe cele câteva scrisori ale familiei lui Andrei Mureșanu și ale ucenicului antonpannist G. Ucenescu și îndrăznesc să fac niște comentarii succinte (atât îmi permite formatul ziarului) de nespecialist, dar bazate pe logică (din fericire ea nu este numai apanajul istoricilor). Așadar, din cercetarea documentelor se desprind trei variante: muzica Imnului Național „Deșteaptă-te române” este compusă de Anton Pann, de cântărețul de strană dintr-una din bisericile din Scheii Brașovului George Ucenescu, un fel de Enescu brașovean (!) care avea în 1848 doar 18 ani (am citit că abia peste 4 ani a fost primit cu insistențe elev la șicoala de muzică a maestrului Anton Pann), sau chiar de Andrei Mureșanu care a compus și versurile. Din capul locului însă mai toată lumea recunoaște că melodia este preluată de la un vechi cântec bisericesc „La sânul maicii mele”, iar Viorel Cosma, unul dintre cei mai importanți muzicografi români, decedat recent, scrie clar și s-a exprimat categoric la sărbătorirea a 200 de ani de la nașterea lui A. Pann, care a avut loc la Râmnicu Vâlcea în iunie 1998, că melodia, binecunoscută în acea epocă, a fost compusă de Anton Pann. Dacă ucenicul brașovean G.Ucenescu a intonat „La sânul maicii mele” în fața lui Andrei Mureșanu care ascultând-o e posibil să fi declarat „Evrika, aceasta este melodia pe care o caut pentru versurile mele”, asta nu înseamnă că A. Pann este decăzut din drepturile lui de autor al acestui cântec doar fiindcă i s-a modificat ritmul. Așadar în ruptul capului nu pot să cred că la sărbătoarea depunerii jurământului pe Constituție din 29 iulie 1848 de la Râmnicu Vâlcea un cor condus de Anton Pann a intonat „o musică vocală cu nisce versuri prea frumoase, puse pe un ton național, plin de armonie și triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetățenilor” refuzând să includă în repertoriu însă și cântecul ajuns „foarte cunoscut” pe o melodie compusă de el însu și. De ce comisarul pașoptist Dumitru Zăgănescu n-a nominalizat în mod expres în raportul lui din 30 iulie 1848 că Anton Pann a interpretat printre altele și marșul „Deșteaptă-te române”? Păi, când s-a pomenit ca un oficial să în șire într-un raport guvernamental titlurile cântecelor intonate cu o anume ocazie? Urmare celor de mai sus prima concluzie logică ar fi că la 29 iulie 1848 în Zăvoi s-a cântat și „Deșteaptă-te române”. Rămâne acum problema întâietății. Unde s-a cântat prima oară? La Brașov în ambianța întâlnirii din mai 1848 sau în Zăvoiul Râmnicului în luna iulie a aceluia și an? Sunt documente care atestă vreuna din variante? Nu șitiu cât de clare sunt cele care se referă la întâlnirea de la Brașov dar mie ( și nu numai mie) mi se pare că documentul păstrat în arhivele statului, precum și întreaga conjunctură a evenimentelor din vara anului 1848, confirmă faptul că la Râmnicu Vâlcea s-a cântat în premieră oficială (nu e niciun sofism în formulare care de fapt nici nu-i aparține lui V. Roman) Imnul Național de astăzi. Că s-o mai fi cântat și în altă parte înainte de evenimentul vâlcean e posibil, dar probabilitatea e destul de redusă. Și atunci de ce să condamnăm sărbătoarea vâlceană devenită deja tradiție din 29 iulie a fiecărui an? Unde și în ce dată ar trebui s-o mutăm și mai ales cui folosește? N-am dat dovadă până acum de naționalism stupid dar nu-mi place să fiu ironizat pentru că respect fără stridențe niște simboluri și niște repere cu o semnificație aparte pentru noi toți. Așadar cred cu tărie că pe 29 iulie 2013 putem cânta în Zăvoi cu inima împăcată alături de corul filarmonicii vâlcene Imnul Național „Deșteaptă-te române” fiindcă este cel mai potrivit loc pentru a o face.
N.B. Sper din toată inima ca niște oameni de valoare la care țin foarte mult dar care au o altă părere asupra evenimentelor în discuție să nu-mi întoarcă spatele fiindcă mi-am exprimat deschis opinia.