Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

CCR, scutul privilegiilor: taxe majorate pentru români, pensii speciale apărate cu sfințenie

Curtea Constituțională a României continuă să joace rolul de zid protector pentru privilegiații sistemului, în timp ce cetățenii obișnuiți sunt împinși spre un 2026 în care vor plăti taxe mai mari ca niciodată. În aceeași zi în care respinge fără ezitare contestația AUR privind majorarea impozitelor locale, CCR tratează cu mănuși de catifea subiectul pensiilor speciale – aceleași pensii care au transformat „serviciul public” într-o rampă către lux, iar statul într-o vacă de muls pentru elite.

Decizia CCR privind taxele locale este fulgerătoare: scumpirile au undă verde. Majorări de până la 80% la impozitele pe locuințe și o taxă auto calculată după un algoritm atât de aberant, încât chiar primarii vorbesc despre „tâmpenii”. Dar când vine vorba ca aceeași instituție să atingă privilegiile celor cu robe, pixuri Montblanc și venituri de zeci de mii de lei, brusc ritmul se schimbă. Prudență. Deliberări. Ședințe prelungite. Au grijă să-și apere castelul.

Înalta Curte spune limpede: legea Guvernului „elimină de facto pensia de serviciu a magistraților” și „încalcă independența justiției”. Cu alte cuvinte, orice încercare de a reduce privilegiile este interpretată drept atac la justiție. Cine îndrăznește să întrebe cum rămâne cu independența contribuabilului, obligat să plătească facturi publice umflate de aceste pensii? Nimeni.

Guvernul mimează reforma prin cea de-a doua asumare a răspunderii în câteva luni, împingând înainte un proiect găurit: vârsta de pensionare crește în ritm de melc, tranziția durează 15 ani, iar plafonul de 70% din ultimul salariu net rămâne un cadou generos. Specialii rămân speciali. Restul? Să plătească.

În mod ironic, CCR se mișcă rapid doar când trebuie să valideze orice lovitură fiscală dată populației. Când vine vorba de propriile avantaje, instituția devine un templu al așteptării, al interpretărilor și al „analizării aprofundate”.

Concluzia e amară, dar evidentă: pentru români, statul livrează taxe. Pentru elite, statul livrează protecție. Iar CCR este, de mult timp, gardianul acestei ordini nedrepte.