• I-ar plăcea să fie şef la PDL Vâlcea Vicepreşedintele Consiliului Judeţean, democrat-liberalul Romulus Bulacu, este bucuros ca fata mare la măritiş. După câteva nopţi de insomnie şi frământări intense, personajul a aflat că, în cele din urmă, la PDL Vâlcea vor fi alegeri în luna decembrie a anului în curs. După cum se ştie, iniţial, conducerea centrală a partidului amânase competiţia internă pe motiv că în organizaţia judeţeană de partid sunt prea multe disensiuni. De altfel, conducerea vâlceană a formaţiunii a fost aspru criticată de şefii de la Bucureşti, datorită rezultatelor politice deloc satisfăcătoare. Pedelistul Romulus Bulacu este unul dintre cei mai obscuri politicieni vâlceni. Şi când spunem acest lucru ne referim, în special, la activitatea sa administrativă care lasă de dorit, dar şi la cea politică care este una, fără supărare, de duzină. Deşi nu a reuşit niciodată să iasă în evidenţă din punct de vedere profesional sau politic, Bulacu a ţinut, pentru o vreme, prima pagină a mai multor jurnale vâlcene, atunci când jurnaliştii au aflat că omul, din poziţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, face afaceri pe bani publici cu RAJDP, societate subordonată instituţiei pe care o conduce. Starea de incompatibilitate clară în care s-a aflat a fost îndelung discutată în presa locală, atrăgându-se atenţia opiniei publice că democrat-liberalul nu mai are ce căuta în scaunul de vicepreşedinte. Deşi probele incompatibilităţii sale sunt mai mult decât clare, legal vorbind, prefectul judeţului, un alt personaj total necredibil, a făcut ce a făcut, reuşind să-l scoată basma curată pe Bulacu. De atunci, individul a prins grai şi tot măcăne despre ideile reformatoare pe care le are atunci când vine vorba de PDL şi despre faptul că este susţinut de o droaie de pedelişti din judeţ. Nici nu s-ar fi putut întâmpla altfel, în condiţiile în care prefectul judeţului, Petre Ungureanu, l-a plimbat pe vicele CJ, ca pe sfintele moaşte, pe la mai toate primăriile portocalii din judeţ, sugerându-le ferm să-l voteze în funcţia de preşedinte al organizaţiei judeţene a PDL. De altfel, aşa cum am mai spus, susţinerea arătată de reprezentantul Guvernului în teritoriu face parte dintr-un plan meschin al lui Ungureanu de a pune mâna pe putere. În urmă cu doar câteva zile, l-am auzit pe vicele CJ, într-o intervenţie telefonică la un post de televiziune local, cum declara, bucuros ca un copil care a reuşit să facă toată colecţia de gume Turbo, că va candida la şefia partidului, convins fiind că este o oportunitate unică pentru cariera sa politică. Fără discurs Sunt extrem de multe voci din interiorul PDL care susţin că ardoarea cu care pedelistul îşi doreşte să devină şef al partidului nu este deloc potrivită pentru viaţa de partid. Afirmaţiile colegilor de partid vin pe fondul unei dezamăgiri profunde pe care o simt atunci când vine vorba de lipsa de implicare a pedelistului în activitatea politică. Fără să înţeleagă că nu are competenţele morale sau politice să ajungă într-o asemenea funcţie, Bulacu se încăpăţânează, încurajat fiind, cum spuneam, de prefectul Petre Ungureanu să se înscrie într-o competiţie politică pe care o va pierde. Ceea ce intrigă, însă, este că politicieni cu ştaif din PDL au ales să-l susţină pe Romulus Bulacu, nu din convingere, ci pentru că din raţiuni personale nu vor ca la cârma partidului să ajungă Dorel Jurcan sau Valentin Iliescu. Această gândire este total nesănătoasă pentru partid, căci, în cazul în care Bulacu va ajunge în fotoliul de preşedinte, PDL va deveni un partid, cel puţin la Vâlcea, care nu va mai conta deloc în ochii electoratului. PDL are nevoie, mai ales acum când a scăzut vertiginos în sondaje, de un preşedinte cu discurs, care să transmită mesaje concrete electoratului. Pentru acest lucru, este nevoie de elocvenţă, adică ceea ce îi lipseşte cu desăvârşire lui Romulus Bulacu. Trebuie să recunoaştem că „discursul” politic al lui Bulacu este, de multe ori, jenant. Lipsite de o exprimare concretă şi coerentă, afirmaţiile publice ale vicepreşedintelui CJ, Romulus Bulacu, par, mai degrabă, ideile unui copil de liceu, care se opinteşte în încercarea de a le povesti celorlalţi. Cultura politică este şi ea o deprindere care se învaţă în timp, cere studiu, iar un discurs politic bun se dobândeşte după citirea unui vraf mai mare decât scaunul pe care speră să se aşeze politicanul. OLIVIA PÎRVU-CÎRCIU
Romulus Bulacu, un politican fără palmares, dar cu pretenţii
