Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Paștele Blajinilor: Tradiții și credințe în Ziua Bucuriei pentru sufletele adormiților

Astăzi, credincioșii ortodocși din România și din alte țări din Europa de Sud-Est cinstesc Paștele Blajinilor, o sărbătoare plină de lumină și speranță, dedicată pomenirii celor trecuți în veșnicie. Această zi specială vine să aducă bucuria Învierii lui Hristos și sufletelor celor adormiți, într-un gest de comuniune spirituală între cele două lumi.

Tradiția spune că, în lunea de după Duminica Tomii, creștinii îi amintesc pe cei plecați dintre noi, aducându-le ofrande și rugăciuni, cu credința că sufletele lor sunt libere să se întoarcă pentru a primi darurile pregătite în amintirea lor. Se consideră că Blajinii – ființe blânde și fără prihană – trăiesc într-o lume nevăzută, unde postesc și se roagă neîncetat pentru mântuirea celor vii. Ei nu știu să calculeze data Paștelui, motiv pentru care oamenii le vestesc Învierea aruncând pe Ape cojile ouălor roșii sfințite.

Unul dintre cele mai răspândite obiceiuri în această zi este mersul la cimitir pentru pomenirea celor răposați. Mormintele sunt împodobite cu flori, iar familiile își aduc aminte de cei dragi oferind pomeni care cuprind ouă roșii, pască și cozonac. Spre deosebire de alte zile de pomenire, de Paștele Blajinilor nu se fac rugăciuni doar pentru cei cunoscuți, ci pentru întreg neamul și strămoșii comuni.

Deși sărbătoarea are loc, în mod tradițional, lunea de după Duminica Tomii, în multe comunități din mediul rural sau urban, ritualurile pot începe încă de sâmbătă și se pot întinde pe parcursul mai multor zile.

În Republica Moldova, Paștele Blajinilor are o rezonanță deosebită, ziua de luni fiind declarată oficial zi liberă. La Chișinău, autoritățile organizează transport gratuit pentru credincioșii care doresc să ajungă la Cimitirul „Sfântul Lazăr” – cel mai mare loc de veci din țară și unul dintre cele mai întinse din Europa.

În perioada regimului comunist, când zilele de luni erau lucrătoare, pomenirile se desfășurau duminica, o adaptare la rigorile vremii care nu respecta întocmai tradiția bisericească. Biserica Ortodoxă nu oficiază pomenirea morților în Săptămâna Luminată, considerată timp de bucurie pentru Înviere, astfel că practica de a pomeni morții în alte zile a fost una mai degrabă impusă de conjunctura socială a epocii.

Respectarea rânduielilor în această zi este deosebit de importantă. Conform tradiției, femeile trebuie să evite treburile casnice precum spălatul, măturatul sau bătutul covoarelor, pentru a nu tulbura liniștea blajinilor întorși în rugăciune. De asemenea, este un păcat să fie vorbiți de rău cei trecuți în neființă, întrucât se spune că sufletele insultate își pot manifesta mânia asupra gospodăriilor celor bârfitori.