Noi românii avem o vorbă: „Prostul nu râde, se supără”. Zicala este perfect valabilă şi pentru extremiştii – religioşi, de dreapta şi de stânga. Pe acest fond, un masacru uşor explicabil s-a petrecut în capitala Europei Paris, în redacţia Charlie Hebdo, când francezii au plătit pentru prostia şi aroganţa lor. Practic, ei nu au realizat că din marea Franţă a secolelor trecute a ajuns o umbră. Că franţuzoaicele au vrut energie proaspătă, iar francezii s-au adaptat noului rol, este un aspect pozitiv dar faptul că vigilenţa şi obtuzitatea politicienilor au făcut posibil masacrul, este cu totul primejdios pentru întreaga Europă.
Caricaturiştii ucişi nu ridiculizau la întâmplare din cinism, ci reacţionau la evenimente punctuale, era forma lor de protest, de exprimare. Ei nu satirizau ce au alţii mai sfânt, ci excesele lor, terorismul în numele unui Dumnezeu sau profet, orice manifestare agresivă, ostilă, lipsită de respect a unei categorii, oricare, sau a unei persoane, împotriva valorilor civilizaţiei occidentale, libertăţii sau vieţii celor mulţi. Necazul a început cu zeci de ani în urmă când francezii nici nu realizau asta şi permiteau ca arabii să vină în Franţa pentru efectuarea muncilor de jos. Acum nu se mai poate da înapoi, iar problema e destul de gravă.
Norvegia şi Danemarca sunt full de arabi. De ce s-a permis şi se permite stabilirea acestor oameni care au viziuni diferite de viaţă faţă de europeni/creştini? Atunci când a zis că „secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc”, Andre Malraux a avut un soi de premoniţie care poate fi interpretată în zeci de sensuri. Însă, la temă, mai există o premoniţie, făcută de fostul conducător al Libiei, ţară al cărui imn se intitulează „Allahu Akbar”.
Răposatul lider Gaddafi, pe vremea când încă mai respira bien-merci, a avut o premoniţie clară şi deja vizibilă astăzi. Nu-mi amintesc cu exactitate cuvintele lui, dar în esenţă sunau cam aşa: „Musulmanii nu vor cuceri lumea cu armele, nu vor cuceri lumea în vreun război, fiindcă nu e nevoie de aşa ceva. Noi, musulmanii, vom cuceri lumea poate în câteva zeci de ani, dar o vom cuceri cu siguranţă, extinzându-ne în întreaga lume, înmulţindu-ne şi umplând lumea cu religia noastră care va acoperi treptat celelalte religii”.
Este exact ceea ce se petrece în realitate. Musulmanii au emigrat masiv, mai ales în Europa de Vest. S-au înmulţit gospodăreşte – au făcut câte cinci, opt sau zece copii, în timp ce localnicii occidentali, „rafinaţi”, au făcut doar câte unul sau cel mult doi. Natalitatea occidentalilor locali a scăzut drastic şi încă mai scade, în timp ce natalitatea musulmană din ţările occidentale a crescut vertiginos şi încă mai creşte.
Sunt localităţi din Vest unde musulmanii au ajuns deja să deţină o pondere de 30-40 la sută din populaţie, sau chiar mai mult. Sunt localităţi din Vest unde, în urmă cu 10 ani, existau zero moschei, iar în prezent sunt câte cinci sau şase, în timp ce occidentalii au renunţat masiv la creştinism sau la orice altă formă de religie, dărâmând biserici sau lăsându-le pustii. Musulmanii, în schimb, au ţinut cu dinţii la religia lor, manifestând-o cu tărie, promovând-o cu tărie şi clădind moschei peste moschei. Iar creştinii europeni au renunţat, în mare parte, la religia lor, au lăsat bisericile de izbelişte, au renunţat să mai facă mai mult de un copil sau cel mult doi, şi-n numele democratic al „drepturilor omului” i-au lăsat pe alţii să-şi făurească pe teritoriul lor absolut orice: religie, copii, moschei. În ritmul acesta, Europa va deveni preponderent musulmană în 20 sau 30 de ani. Şi se va striga: „Allahu Akbar!” Fără arme, fără război.