Odată cu moartea lui Ion Diaconescu, PNŢCD îşi pierde legătura cu trecutul istoric. Veteranul ţărănist a fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc înainte ca acesta să fie desfiinţat de comunişti. Ion Diaconescu a fost ultima expresie strălucită a rezistenţei românilor împotriva comunismului. A trăit simplu, a suferit pentru convingerile sale şi alături de generaţia sa de deţinuţi politici a spălat onoarea naţiunii române de ruşinea compromisurilor cu ocupantul sovietic şi cu regimul comunist. Omul acesta a trecut prin infernul închisorilor comuniste, 17 ani în mine, bătăi, torturi, ultimii 7 ani la izolare, a avut domiciliu forţat în Bărăgan şi a fost, după Revoluţie, printre cei care au reînfiinţat PNŢCD. Când a ieşit de la izolare nu mai ştia nici să vorbească. După moartea Seniorului, care a survenit în noiembrie 1995, a devenit preşedintele PNŢCD şi al Convenţiei Democrate Române. La fel ca el au înfruntat comunismul zeci de mii de oameni. La fel ca nişte martiri… Părăsind această lume, anti-bolșevicul țărănist va intra în Panteonul marilor personalităţi ale naţiei române. Fie ca viaţa şi lupta sa exemplară să deschidă o speranţă pentru depăşirea crizei morale a societăţii româneşti. Aşterne Doamne uitarea peste nesfârşita suferinţă. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe respectatul Ion Diaconescu, ca şi pe colegii lui de luptă şi suferinţă, plecaţi în lumea celor drepţi! Românii din ziua de azi nu îşi cunosc adevăraţii eroi, datorită cărora ţara asta încă se mai numeşte România.
• Redacţia