• Nimeni politic să fii, pretenţii să ai
Nu știm câţi dintre dumneavoastră îşi mai aduc aminte de liberalul Adrian Toader, fost secretar de stat în Ministerul Muncii pe vremea lui Tăriceanu şi ex-membru al Alianţei Populare (AP), care a dispărut după ce a fost „înghiţit” de PNL. Ca şi alte nonvalori, el s-a bucurat de prietenia şi admiraţia senatorului Emilian Frâncu, care găseşte o satisfacţie aproape macabră în a promova papagali politici. Am decis să readucem în actualitate numele său nu pentru că el ar fi însemnat ceva pentru spaţiul public vâlcean, ci pentru că omul, deşi este un risipitor de timp perfect, un fel de neica-nimeni, are pretenţii politice dintre cele mai ciudate.
Adrian Toader a debutat politic în AP, un partid de buzunar cu oameni şterşi ce n-au avut vreodată lucruri importante a spune în politicul vâlcean. Ne aducem bine aminte cum în perioada în care era mare apist ne invita, cu aere de vedetă, să participăm la anostele sale conferinţe de presă. Bătea câmpii cu graţie, emiţând fel de fel de utopii politice, câteodată penibile. După ce partidul său a fuzionat cu PNL, Toader a ajuns mare vicepreşedinte pe la liberali, graţie lui Frâncu, iar, mai apoi, ministru secretar de stat în Ministerul Muncii. Odată ajuns în acest fotoliu, prea mare pentru el, Adrian Toader a început să se creadă un fel de VIP local. Să vezi cu ce fiţe venea liberalul la conferinţele de presă, unde de abia putea să lege o frază coerentă, de parcă ar fi fost vreo celebritate a momentului. Am realizat, însă, destul de repede că individul este doar un liberal pârât cu carnet de şomer politic.
Revenind la perioada în care Adrian Toader a ocupat funcţia de ministru secretar de stat în Ministerul Muncii, trebuie spus că la scurtă vreme după ce liberalii au pierdut puterea, premierul Românei de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu, a oferit un dineu tuturor ministeriabililor, sugerându-le să-şi dea demisia, pentru a evita să fie „puşi pe liber” de actuala guvernare. Mai precis, premierul le-a oferit şansa de a pleca cu demnitate din fotoliile pe care le ocupau. Înţelegând că soluţia premierului este una cât se poate de raţională, miniştrii şi secretarii de stat au acceptat să plece de bunăvoie, promiţând că-şi vor da demisia. Numai că Toader, alunecos şi ahtiat după putere cum îl ştim, s-a sucit peste noapte şi nu a mai vrut să demisioneze. Ba mai mult, a început să trimită fel de fel de scrisori noilor „stăpâni”, pe care încerca să-i convingă, implorându-i aproape, să-l lase în funcţie. Numai că n-a avut noroc. În doar câteva săptămâni după formarea noului act de guvernământ, liberalul a primit un şut puternic în dos care l-a aruncat, din nou, în anonimat.
Somebody Toader e, de fapt, un nobody
Revenit pe meleaguri vâlcene, Adrian Toader a început să se lupte, cot la cot cu alţi anonimi, pentru titlul de „nimeni politic”. Odată cu alegerea unui nou preşedinte al liberalilor vâlceni, în persoana deputatului Cristian Buican, omul nu a mai fost ales nici în Biroul Politic Judeţean al partidului de unde, pe vremuri, mai reuşea să tragă câteva iţe. Şi pentru că simţea că era sa politică apusese de prea multă vreme, Toader a început să se bage-n seamă pe la partid, crezând că va reuşi să intre şi el în cărţi cu prilejul iniţiativelor politice din interiorul partidului. Dar nu a fost să fie. Individul a fost marginalizat de colegii de partid, situaţie în care se găseşte şi în acest moment. Cu ultimele zvâcniri ale unui om politic care nu mai contează pentru formaţiunea politică din care face parte, Toader a încercat, cum spuneam, să-şi dea importanţă în faţa celorlalţi liberali, sperând într-un stop de compasiune colegială. Cu mare emfază, el le-a spus peneliştilor care şi-au găsit timpul şi răbdarea de a-l asculta că el este un adevărat „barometru” al PNL, care atrage ca un magnet masele de oameni. „De exemplu, de fiecare dată când plec din zona 1Mai până-n centru mă întâlnesc, zilnic, cu cel puţin 100 de oameni care mă roagă să le rezolv diferite probleme şi care mă întreabă diferite chestiuni politice şi economice”, le spunea cu mândrie Toader colegilor de partid. Aproape speriaţi de popularitatea crescândă a fostului ministru secretar de stat, peneliştii vâlceni au făcut chiar şi un sondaj de opinie intern pentru a vedea în câte procente se numără capitalul de imagine a lui Adrian Toader. Rezultatul a fost ameţitor: omul a fost declarat un nobody, etichetă care i-a rămas puternic lipită de frunte. Aşadar, omul bătea câmpii cu graţie în stilu-i caracteristic. Realizând că acea carieră politică fulminantă, despre care le povestea colegilor, este doar o zămislire a minţii lui, Toader a venit cu o altă idee. El le-a propus liberalilor să-l desemneze candidat pentru Primăria Călimăneşti, unde e dispus să-şi încerce norocul care, poate-poate, va surâde şi pentru el o dată. Ne abţinem cu greu să nu zâmbim la auzul unei asemenea propuneri, având în vedere că Toader este un pigmeu politic cu pretenţii de ştrumf.
OLIVIA PÎRVU-CÎRCIU