Propunerea ca Lidia Bărbulescu săfie numităpreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție este o declarație antireformistăexplicitădin partea CSM, o rușine pentru magistrați, o provocare adresatășeful statului și o sfidare a Comisiei Europene. până la urmă, veți spune, de ce e atât de scandalos că un judecă tor mediocru ajunge în vârful sistemului judiciar din România? Ce poate face, de acolo, un judecă tor? Ce puteri are ca săinfluențeze în rău un întreg sistem? Diavolul se ascunde în detalii și regulamente. Citite cu atenție, din ele rezultăcă șeful instanței supreme are o influențăenormă, nu doar simbolică . Înalta Curte s-a dovedit până azi cimitirul marilor dosare.
Impostoarea
În primul rând, CV-ul Lidiei Bărbulescu descrie perfect nulitatea agresivă, specie de mare succes în România. Zece ani la Judecă toria din Slatina, încă vreo 14 la Tribunalul Olt, După care, țuști, de pe umerii Rodică i Stănoiu sare direct la Curtea Supremă. Aruncați un ochi în CV-ul damei: Lucrări publicate, zero. Activitate științifică , zero. Activitate în cadrul societății civile, zero. O mică eroare biografică . S-a bătut, la televizor, pentru lefurile magistraților și cu Traian Băsescu. Perfectăpentru șefia Înaltei Curți.
Cazul Stănculescu. Ce a judecat ea la Înalta Curte? De exemplu, un recurs în anulare în dosarul lui Victor Athanasie Stănculescu. A fost președintele completului care l-a tot judecat trei ani și în final l-a admis. Generalul a scă pat ani de zile de condamnare în dosarul Revoluției și cu ajutorul celei propusăastăzi de CSM săconducă Înalta Curte. Dar săzicem că dosarele sunt ceva complicat, inaccesibile înțelegerii muritorilor de rând. Cum e, totuși, posibil, ca dintre zecile de juriști eminenți, de doctori în drept și alte somități, Înalta Curte săse procopsească cu un CV penibil de gol? Culmea imposturii: însă și cea care a promovat nulitatea absolută, Rodica Stănoiu, s-a dezis în cele din urmăde ea. A exclus-o de la doctorat, După vreo șase ani de cazne academice. Așa se face că , în CV-ul ei, nu găsim astăzi nici un titlu științific.
Doctoratul ratat
Desigur, rușinos pentru magistrați a fost și când au ales-o în Consiliul Superior al Magistraturii. Săle fie rușine și astăzi, când tac, cu capul adânc vârât între urechi, După ce secția de judecă tori din Consiliul Superior al Magistraturii a votat-o cu 8 voturi pentru și unul împotrivă(Predoiu?) la Înalta Curte. Judecă torilor le pasădoar de lefurile lor mari, se leagăcu lanțuri și fac revoluție doar atunci când se atinge cineva de privilegiile lor. Cu o propunere ca Bărbulescu la Înalta Curte, toți magistrații ar trebui săintre în grevăgenerală. Propunerea CSM e un afront adus profesioniștilor din sistem. E o loviturădatăcelor care sperăcă sistemul se va reforma. Dar tăcerea lor complice aratăcă sistemului îi este foarte bine așa cum e.
Vor bani, nu reformă
Comparați CV-ul ei cu alte CV-uri ale contracandidaților publicate pe www.juridice.ro. Vi-l recomand pe cel al judecă toarei Gabriela Bârsan, de pildă, deși oricare altul pare mai bun. Așteptările Comisiei Europene. Cu astfel de propuneri, Comisia Europeană va consemna un nou regres pe calea reformelor din justiție. În ultimul raport din iunie, Comisia exprimăașteptări ridicate: „Numirea unui nou președinte al ICCJ în toamnăva fi o ocazie propice pentru a demonstra angajamentul în ceea ce privește reforma și modernizarea sistemului judiciar, precum și privind o mai mare transparențăa acestuia”. Ce va demonstra România dacă Traian Băsescu va semna numirea Lidiei Bărbulescu? Ce legăturăare judecă toarea-sindicalist, specializatăîn emisiuni TV pe tema lefurilor magistraților, cu reforma din justiție? Cimitirul justiției din România. Aproape toate marile dosare își găsesc sfârșitul aici. Cortegii de corupți mari și mici scapădefinitiv la instanța supremă. Flagrant este cazul Ion Dumitru, fostul șef Romsilva, trimis în judecatăde DNA pentru fapte de corupție obscene, probate, clare. A fost achitat de Înalta Curte.
Tot aici moare încet dosarul Copos, care se apropie de prescripție. Cazul său i-a revoltat până și pe birocrații posaci de la Bruxelles, care au notat în ultimul raport: „Printre aceste cazuri se numărăcel al unui fost vicepremier, trimis în judecatăla 6 iunie 2006, al că rui proces dureazăde peste trei ani fără ca actul de acuzare săfi fost citit, singurele acțiuni în acest dosar limitându-se la discutarea unor chestiuni procedurale. Ancheta DNA în acest caz a durat mai puțin de un an”. Tot Curtea Supremăface un revoltător ping-pong cu dosarele DNA, amânăcauze, le îngroapăsau le dezgroapăla comandă.
Puterile președintelui ICCJ
De ce e important controlul șefiei Înaltei Curți? Diferența fundamentalăFață de alte instanțe este că aici nu funcționeazărepartizarea aleatorie. Măsura a fost introdusăla presiunile UE în toate instanțele – cu excepția completului de nouăjudecă tori de la Înalta Curte – tocmai pentru a se limita posibilitatea de influențare a unui proces prin repartizarea dosarelor anumitor judecă tori. Or, la Înalta Curte, potrivit legii, șeful instanței alege judecă torii care intrăîn așa numitele complete de 9, care judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în prima instanțăde Secția Penalăa aceleiași Înalte Curți. Excepția de la regulăar trebui eliminată, întrucât creeazăo breșăîn sistem exact acolo unde se pronunțăsentințele definitive. Degeaba ai repartiție aleatorie la instanțe inferioare, dacă instanța supremălasăloc arbitrariului. Altfel spus, Lidia Bărbulescu ar urma sădecidăîn mod discreționar cine pronunțăsentința finalăîn marile dosare de corupție, de exemplu, numind, pentru fiecare dosar în parte, membrii completului de 9. Or, fiecare instanțăare judecă tori buni și răi, profesioniști și manipulabili, verticali și corupți. Iar șeful instanței, alegându-i pe unii sau pe ceilalți, decide practic soarta unui Adrian Năstase, Miron Mitrea sau George Copos.
Cheia e la Băsescu
În mod normal, Traian Băsescu este obligat sărespingăpropunerea CSM. Altfel, va dovedi că reformismul său e de fațadăși că , în momente cheie, se predăîn fața marilor frânări din România. Teoretic, nu va fi greu sămotiveze de ce respinge un impostor agresiv, ca Lidia Bărbulescu, propulsatăaiuritor de că tre CSM în vârful sistemului de justiție din România. Practic, însă , refuzul de a o numi la Înalta Curte va declanșa, în mod previzibil, o nouăcrizăstupidă, un nou război între magistrați și Traian Băsescu. Șeful statului va fi acuzat iarăși că respinge numiri în funcții cheie pe criterii subiective, că dorește săcontroleze justiția etc. Și asta în plină campanie electorală. însă fiecare gest reformist, oricât de mic, are costurile lui. Cu cât mizele cresc, costurile sunt mai mari pentru cei care-și asumămisiuni reformatoare.
” Dan Tapalaga