Tot mai multe semnale indică existența unui iminent pact între liberalii premierului Tăriceanu și PSD, în ciuda prăpastiei ideologice dintre ei. Istoria apropiatăne aratăcă PNL și PSD au multe în comun, reamintindu-ne modul în care ambele partide au votat în parlament și faptul că s-au opus transparentizării deciziei și responsabilizării clasei politice. O analizăla rece a realității politice din țară , dovedește că Partidul Național Liberal condus de că lin Popescu Tăriceanu s-a aliat cu o rețea de forțe politice și economice decise sămonopolizeze poziții cheie în stat și săblocheze schimbările neconvenabile. PSD, succesorul fostului Partid Comunist, a condus această rețea. În ultimii doi ani, s-a născut o oligarhie trans-partinică , strâns legatăde forțele economice care au beneficiat de pe urma privatizării. Pe ansamblu, s-a putut remarca o puternică frustrare la nivelul opiniei publice din cauza eșecului aplică rii unor standarde îmbunătățite în viața publică , iar forțele pro-oligarhice au suferit două că deri electorale majore: în mai, când au că utat suportul popular pentru îndepărtarea Președintelui din funcție; în noiembrie, când au avut loc alegerile europene. Cu sprijin social democrat, PNL a supraviețuit, până la urmă. Peste câteva luni, liberalii își vor încheia mandatul, la capăt de linie. Guvernul Tăriceanu s-a bucurat de multe avantaje cheie care i-au permis săse agațe de putere. Suportul birocratic i-a fost favorabil, pentru că părți din aparatul de stat l-au susținut, iar reformele în administrația publică așteptate de UE au fost aproape oprite. Inițiativa juridică a fost preluatăde reacționari din momentul în care ministrul reformator al Justiției, Monica Macovei, a fost înlăturat din funcție, în urmăcu mai mult de un an de zile. Curtea Constituționalăa susținut ades Guvernul și Parlamentul în confruntă rile cu președintele Băsescu, legat de cine are întâietate în diferite sectoare decizionale politic.
În acest context, guvernul s-a putut baza pe o presă binevoitoare din cauza mogulilor care au cumpărat sau influențat editorial marile instituții de presă . Cât privește capitolul bani, liberalii au avut acces la surse financiare de care nu au dispus alte guverne, iar Tăriceanu este considerat cel mai bogat premier din Europa. Tot mai multe semne ne aratăo nouăsituație pe eșicherul politic românesc și anume convergența PNL-PSD. Cele două partide sunt pe cale săîncheie un pact electoral, în condițiile în care elementele anti-reformă triumfăîn ambele partide. În 2007, un sfert din parlamentarii PNL au plecat din partid, elementele pro-reformă formând un nou partid liberal, care a fuzionat în decembrie anul trecut cu partidul lui Băsescu în PD-L. Încercând o analizăla rece a situației politice generale din țară , nu exclud faptul că m-aș putea înșela, cum nu știu dacă gândesc bine afirmând că Mircea Geoanăar putea pierde șefia PSD, în câteva luni, din cauza eșecului de a moderniza partidul și se simte că pierde din capacitatea de a exercita autoritatea asupra intereselor specifice. Revenirea lui Ion Iliescu și Adrian Năstase a creat nemulțumiri latente în interiorul PSD. Cei doi sunt considerați arhitecții unui sistem concentrat în principal cu satisfacerea intereselor unei pături înguste din societate, Iliescu fiind principalul avocat al unui pact PSD-PNL. Unele sondaje aratăcă ambele partide ar putea ajunge la același nivel de susținere combinatăpe care îl are PD-L, adică vreo 35-40%. Se așteaptăcă partidele mici săgraviteze în jurul alianței pro-oligarhice, câtăvreme cele mai multe sunt conectate puternic de sistemul patronal. Nici în PD-L situația nu este liniștitoare. Primarii de orașe care dominăfostul Partid Democrat n-au o ideologie clarăși manifestăsuspiciune Față de noii veniți.
Mulți dintre aceștia nu împărtășesc entuziasmul foștilor liberali în ce privește curățirea sistemului politic și revitalizarea reformei în justiție, deoarece au profitat de gradul de coruptibilitate a sistemului. Au existat speculații potrivit că rora președintele ia în calcul varianta demisiei pentru a prelua conducerea partidului sau cu scopul de a-i împrumuta din popularitatea sa, astfel încât PD-L săpoatăpuncta decisiv în lupta cu oponenții săi. Al doilea în topul popularității este, de regulă, Theodor Stolojan, un aliat apropiat al lui Traian Băsescu, care a condus fracțiunea liberalăpână la fuziunea cu democrații. Dacă Basescu va decide că revenirea sa în politica activăeste necesară pentru a-și înfrânge rivalii și pentru a asigura succesul reformelor sale cu iz populist, mulți cred că Stolojan va fi candidat pentru prezidențiale. Având în vedere cele ce se întâmplăîn lumea politicului, Băsescu va trebui săacționeze hotărât dacă va dori sărecâștige inițiativa, pentru că administrația prezidențialănu i-a conferit cadrul pentru a rezolva numeroasele problemele ale societății și nu are capacitate realăde a pune în aplicare mesajele sale pro-reformă . Apoi, nu puține sunt semnalele că participarea la alegerile parlamentare programate că tre sfârșitul anului ar putea fi extrem de scă zută, deoarece mulți cetățeni sunt deconectați de la procesul politic. Acest lucru ar putea aduce victoria oponenților Președintelui, care s-au străduit să-și crească popularitatea oferind cadouri unor grupuri ca pensionarii, care de regulăparticipăîn număr semnificativ la alegeri.
Ruptura în relațiile dintre Guvern și Președinție a provocat un blocaj administrativ, pe care apropierea alegerilor nu-l va rezolva, ca sănu mai amintim faptul că statul a întârziat prea mult cu reformele presante. Paralizia politică amplifică impresia că România va rămâne o țară periferică a Uniunii Europene, incapabilăsăacceseze mare parte din fondurile disponibile pentru modernizare. Dacă Băsescu nu va fi capabil sămobilizeze populația în jurul unui program coerent de reformă și săcâștige suport pentru partidul său, blocajul politic ar putea continua și în următorul ciclu electoral. Chiar dacă va câștiga alegerile din 2009, s-ar putea regăsi mai departe în postura de prizonier al oligarhiei, în cazul în care PD-L nu va reuși săobținăo majoritate clară.
Romeo Popescu